”Eu înclin să cred că sînt, de fapt, două mari tendințe în momentul de față pe Glob. Este una, noi o numim suveranistă, ea e, de fapt, naționalistă, care reîncearcă, mă rog, nu știu, reîncearcă readucerea la starea inițială, adică starea de după Al doilea Război Mondial, și este curentul de acum foarte bine implementat, cel globalist, care încearcă o diluare a tot ceea ce înseamnă național, tot ce înseamnă tradițional, specific și așa mai departe… Știți, diferența între noi și nemți prin anii 2000 era mare, ca produse. Mergeai în Germania, cumpărai tot felul de lucruri, pentru că nu găseai în România. Astăzi nu mai este nici o diferență, s-au șters toate aceste diferențe. E o diferență la calitate, dar eu vorbesc doar de, cum să spun, gama de produse. Nu știu, cafea de un anumit fel găsești și la noi, și acolo, ciocolată, și acolo, și aici, și așa mai departe. Problema este că, într-adevăr, veniturile în Germania sînt altele. Eu am auzit frecvent: <domnule, așa de bine ca acum românii n-au dus-o niciodată!>. Da, se poate, însă noi nu trebuie să comparăm starea de bine a românilor cu cea din anii ’80. Nu, noi trebuie să o comparăm cu cea din anii ’80 din Germania sau din Franța. Și atunci o să vedem că o ducem foarte prost. Pentru că cei 30 de ani glorioși pentru economia din Occident au însemnat altceva decît starea de acum. Nemții astăzi sînt săraci comparativ cu anii ’80. Or, ei își amintesc ce puteau face părinții lor cu o pensie, ce puteau face cu salariul… iar în cazul lor se uită că abia le ajung banii de la o leafă la alta. În timp ce, sigur, în jurul lor stau foarte fericiți diverși emigranți care nu fac nimic, trăiesc din ajutoare sociale. Este o realitate a Europei.
În același timp, însă, dacă ne uităm la momentul 1945 și la ce s-a întîmplat imediat în anul 1945 și după aceea, în 1946, o să constatăm că Europa, după Al Doilea Război Mondial, și-a dorit o lume socială. Deci, mereu s-a clamat, și asta nu s-a întîmplat într-un singur stat, s-a întîmplat din Marea Britanie pînă în Italia. Mereu s-a spus <domnule, interesul național și interesul populației trebuie să fie deasupra interesului privat>. Ei bine, această chestiune a dus la 30 de ani glorioși. Deci, o viață foarte bună. Suedia este și astăzi un stat social, dar și Germania a fost, și Marea Britanie a fost… și așa mai departe. Uitați-vă la accesul la școală, la accesul la sistemele de sănătate… Și atunci veți înțelege ce înseamnă un stat social. Ei bine, a existat după 2000 o cruciadă împotriva acestor sisteme. S-a dorit ca totul să intre în domeniul privat. S-a încercat o globalizare. În Europa nu prea s-a reușit acest lucru. În România, spre exemplu, singurul domeniu unde s-a reușit este cel stomatologic. Și faceți o diferență între ce prețuri sînt la cabinetele stomatologice și ce prețuri sînt la celelalte clinici sau la spital. Acolo unde statul, totuși, are un cuvînt de spus, lumea poate respira și poate avea acces la servicii. Unde nu s-a cam terminat. Istoria trebuie, cum să spun, înlăturată și diluată, pentru că e mai <bine> că nu știi de unde vii și unde duci.
Țări ca Germania, Franța, Statele Unite pun mare accent pe Istorie în educația tinerilor, bineînțeles că da, pentru că, repet, Istoria este foarte importantă: să știi de unde vii și unde duci. Or, noi și așa nu prea știm multe lucruri… Ușor, ușor noi ne transformăm în niște roboți consumatori. Punct.
Părerea mea e că în școală trebuie lucruri esențiale: Română, Matematică, Chimie, Fizică, Istorie, Geografie, Biologie. Punct. Restul sînt la <și altele>. Educație fizică și sport, e normal. Pentru clasele I-IV Muzica e firească, chiar pentru I-VIII. Eu am intrat prima dată, spre exemplu, în contact cu Mozart la orele de Muzică, spre rușinea mea. Dar asta e situația. Venea profesorul de muzică cu pickup-ul la vremea aceea și cu discuri de vinil și ne punea muzică, și ne și explica ce ascultam acolo. Foarte bun, însă, repet, deja la nivel de liceu nu știu dacă trebuie sa mai facă desen artistic, exceptînd, evident, scolile vocaționale. Desenul artistic îl fac în primele opt clase, după aia fac desen tehnic… Pentru că, uitați, România are nevoie de ingineri. Și noi tot ne plîngem că avem nevoie de ingineri, ei învață desenul tehnic în facultate. Păi, nu, domnule, în facultate deja învăț disciplinele de specialitate, nu învăț desenul tehnic, eu știu să desenez… Pentru specialitățile tehnice, eu cred că desenul tehnic încă este obligatoriu. Chiar dacă s-a inventat AutoCAD-ul…
(Dacă elevii de liceu nu o să mai facă istorie în anii terminali, atunci nu o să se mai îndrepte către facultățile de istorie și o să fie o problemă pentru muzee), însă, pentru noi, deja este o mare problemă cu angajările… Cel puțin de două săptămîni discutăm, mă rog, cu pensionările… discutăm care sînt soluțiile, ce o să facem, pentru că nu mai vine noua generație la muzeu. Salarizarea este foarte proastă, nu mai există motivație. Ei, or aceste facultăți de istorie mai recrutau și entuziaști. Cam terminăm și cu entuziaștii, pentru că probabil o să dispară facultățile de istorie”. Doctorul în arheologie Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei.
