Subsemnatul, Petru Negrea, deputat de Suceava din partea AUR, mă simt îndatorat față de domniile voastre pentru articolul publicat în pagina 2 a ultimului număr al Jupânului, intitulat ”Știe omul ce spune”, în care, evident, că omul despre care e vorba sînt chiar eu, iar spusele mele din interpelarea adresată ministrului Transporturilor sînt citate cît se poate de fidel, anume că Bucovina este ”un tărîm încărcat de istorie, tradiție și frumuseți naturale unice”.
Așa-i că habar n-ați avut unde trăiți/trăim cei ce am avut fericirea să ne naștem sau să ne stabilim aici, pe acest tărîm binecuvîntat, căruia cei mai metaforici dintre românii născuți (toți, absolut toți) poeți i-au spus pe deplin întemeiat ”grădina Maicii Domnului”. Ce mai, metaforă între metafore, dar de fapt un adevăr, pardon, irefutabil, așa cum bine spune și mult iubitul și stimatul domn Călin Georgescu, cel mai umblat prin Grădina Maicii Domnului, pe malurile rîurilor de lapte și miere, prin toate cotloanele paradisului, pe care mai mult ca sigur că le va reconstrui cu mînuțele-alea două (hai, patru, după ce s-or dezgheța și ale doamnei Cristelnița, sau cum i-o zice, după baia aia istorică în zăpezile patriei) și pentru noi, aici, pe Terra, pe care sîntem binecuvîntați că s-a îndurat să pășească și domnia sa, care ar fi putut fi acum ori la dînsul acasă, printre ceilalți klingonieni, ori prin vreo galaxie soră cu a noastră. Chiar mă gîndesc că asta, Calea Lactee, după ce o să ne binecuvînteze dl. Călin Georgescu cu mărețele-i realizări și va aduce nu doar lapte, ci și miere pentru tot românul, să-și schimbe numele în Calea Lactee și Mieree. Asta așa, ca o dovadă tot din aia, pardon, irefutabilă, că virgulă chiar știu ce spun, cum bine ați scris în titlu.
Petru Negrea, deputat, șoseaua de centură e visul ce l-am visat
