Subsemnații, Vasile Tofan, vicepreș. al Consiliului Județean Suceava, și Ioan Măriuța, directorul Aeroportului ”Ștefan cel Mare” (s-ar fi cuvenit să se numească și ”și Sfînt”, numai că ne-am gîndit că pasagerii, știind că sfinții locuiesc în cer, cînd ar auzi că numele aeroportului te duce cu gîndul la ceruri, ar putea avea rețineri în a cumpăra bilete la alea două zboruri pe săptămînă pe care le mai avem, așa că am renunțat, și bine am făcut!), ne exprimăm bucuria că ne-ați prezentat cititorilor dvs. într-o minunată fotografie de pe pagina 3 a ultimului număr al Jupânului, la care însă se cuvenea adăugată și o explicație mai amplă a prezenței noastre acolo, așa că asta vom face noi acum. După cum probabil că ați dedus, noi ne aflam acolo în ziua cea mai luminoasă de cînd România a devenit parte a Uniunii Europene, cea în care în principiu am început să circulăm liber în așa numitul Spațiu Schengen.
Am zis ”în principiu”, fiindcă s-a produs un oarecare, cum se zice pe românește, ”delay”, adică virgulă cînd să intre sau să iasă prin aer pasagerii s-a constatat că n-aveau cu ce. Știți și de ce? Păi n-ați spus tot dvs. că au aterizat stoluri de berze, la ora 10, și de rațe, la ora 12? Putem spune chiar și că virgulă cît stăteam noi aici am văzut și ”Patru rîndunici / Două mari, și două mici” (cum frumos le mai zicea Margareta Pîslaru!), sosite tot odată cu primăvara, iar siguranța zborurilor prevede să nu se efectueze decolări și aterizări cînd sînt păsări în zonă. Vă dați seama că pentru a nu risca viețile pasagerilor am terminat complet cu zborurile, din dragoste de om și de natură, că doar n-o să gonim păsările numai de dragul lu` Schengen!
Vasile Tofan și Ioan Măriuța (în loc de zbor, mai bine vă dați huța!)
