Subsemnații (fără număr, fără număr, de aceea nici nu putem să ne dăm numele, că am ocupa tot spațiul revistei dvs.), aleși locali, aleși naționali și aleși prezidențiali, ne declarăm în principiu de acord cu conținutul articolului din precedentul număr al Jupânului, din pagina 1 (cu continuare în pagina 5) intitulat ”Dacă pasiune nu e, nimic nu e”, în care dvs. spuneți că virgulă cînd începe vreo campanie, candidații trebuie să-și facă un CV complet, din care să nu lipsească lecturile, muzica preferată, sporturile practicate etc. Mai lipsea să ne puneți să declarăm ce mîncăm seara, ce televiziuni urmărim și dacă avem animale de companie, ca să știți dvs. pe cine votați.
Evident că totul pornește de la performanțele sportivilor noștri la Jocurile Olimpice de la Paris și de la cîteva localități unde, ziceți dvs., există și baze sportive, și dragoste a autorităților locale pentru sport. E un fel de campanie pe care se pare că ați pornit-o, dar nu înțelegem sensul. Concret: toți politicienii români iubesc sportul, în frunte cu însăși fruntea țării, farul nostru călăuzitor, mult iubitul și stimatul Președinte, dl. Iohannis, care, știți bine, schiază ca vîntul și ca gîndul, lovește mingea de tenis ca Nole, iar golful pe care ne-a îndemnat să-l practicăm cu toții este de fapt un imbold dat economiei țării, fiindcă numai într-o economie prosperă, cu salarii ca-n Elveția, ne va da mîna să ne cumpărăm cîte o trusă de crose de golf care costă cam cît un Golf 8. Pînă atunci, ne mulțumim să jucăm ce știm din copilărie: bîza, poarca, țurca și lapte gros, pe care promitem să le trecem în CV-urile alea de le solicitați dvs.
Aleșii bine antrenați, care așteaptă să-i votați
