Subsemnatul Bogdan Gheorghiu, de meserie actor și realizator TV, actualmente detașat la Guvernul Republicii România pe funcția de Ministru al Culturii în Guvernul Cîțu 1 (la mai multe!), simt nevoia să vin cu cîteva precizări în legătură cu articolul publicat de domniile voastre în Jupânu’ de săptămîna trecută sub titlul „Doar dacă va fi Strauss”.
Înainte de orice, un scurt comentariu la comentariile dv. din cuprinsul articolului: poate că nu știți toate sensurile cuvîntului „reziliență”. Păi, dacă săptămîna trecută musiu Popovici al vostru m-a trimis să pun mîna pe DEx, aflați că virgulă chiar am pus-o, și am aflat la „reziliență” că înseamnă și , citez: „proprietatea unui metal sau aliaj de a rezista la șocuri”. Păi, unde ar fi fost mai potrivită utilizarea acestui cuvînt decît în contextul Olimpiadei, unde tăria de oțel a bravilor noștri sportivi s-a concretizat în obținerea medaliilor de aur ori de argint? Mă rog, se mai poate metaforiza despre brațele lor de fier, despre asemănarea lor cu statuile clasice de bronz. Iar toate metalele sau aliajele astea au proprietatea de a rezista la șocuri, nu? Ei, asta fiindcă vorbim de sportivi căliți, ca în celebrul roman sovietic „Așa s-a călit oțelul”, fiindcă dacă ar fi fost, să zicem, fotbaliști, nici nu s-ar fi apropiat de medalii, cum de altfel nici n-au făcut-o, fiindcă, necăliți ca oțelul și ca virgulă canotorii, au suferit de la fusul orar și de la fusul… culinar, că mîncînd la alte ore decît acasă, i-a lovit diareea pe majoritatea, păi nu se vedea în ecran că s-au… pardon, pe ei!?! Ei, tocmai fiindcă i-am văzut rezilienți, m-am gîndit că acești sportivi vor suporta și șocul contactului cu muzica virgulă clasică. Că pe fotbaliști, sensibili cum se arată, nu i-aș invita decît la un festival de manele, pe care însă n-avem fonduri suficiente să-l organizăm, că Minune și Tzancă Uraganul costă mai mult decît toți violoniștii și pianiștii de la „George Enescu”.
Bogdan Gheorghiu, Ministrul Culturii, invitînd sportivi la București, nu-n dosul șurii
