„Sînt foarte mulți jurnaliști străini. Au venit din toată lumea. Mi-am dat seama cînd am anunțat că deschidem școli în limba ucraineană cum a explodat presa internațională. Eram în Cernăuți cînd am făcut anunțul într-o conferință și mi-a arătat guvernatorul că sînt în direct în toată lumea. Cînd am revenit în România m-au abordat jurnaliști din Mexic, din Brazilia, de la televiziunea Al Jazeera. Nu mai vorbesc de RTL, posturile franceze sau CNN. Toți ne-au căutat și au vrut să stea de vorbă cu noi pe niște lucruri. Pe tactica de comunicare eu am avut o discuție mai apăsată cu unii comunicatori. Sper să nu se supere pe mine. Dom`le, cifrele astea din pandemie nu spun nimic, sînt seci. Spune ceva cald, ca să înțeleagă omul. Da, dom`le, am dus copii refugiați la școală, sau uite, încondeiez ouă, ori AJOFM-ul începe să recruteze ucraineni care să vină la lucru în România. Aia e știre. Eu trebuie să tot insist pentru că ideile îmi vin stînd de vorbă cu oamenii, că nu le visez eu noaptea. Stînd de vorbă cu omul afli că rămîne o zi, două sau trei în România, dar se plictisește, vrea să facă ceva. Dacă nu știe altă limbă poate îl angajezi prima dată într-o comunitate unde sînt și ucraineni. S-ar putea să fie un lot de muncitori cu un șef care știe românește și ceilalți nu știu. E primăvară și firmele de construcții la drumuri se plîng că nu au muncitori. Poate găsim oportunități”. Gheorghe Flutur.
