„Pînă la vîrsta de 5 ani eram pe cutiuța muzicală, să spun așa… Cînd a venit AC/DC în România (16 mai 2010 – n.r.), împreună cu sora mea, cu părinții mei am mers la concert. După acest concert mi s-a schimbat complet percepția asupra muzicii. De atunci am început să ascult doar rock. Am amintiri de atunci, de la 5 ani, am o imagine cu scena, cu coregrafiile pe care le făceau… Știu sigur să mi-a plăcut foarte mult și am rămas surprins. (…) De foarte multe ori mi-am schimbat de atunci trupele preferate. Momentan este o trupă mai puțin cunoscută, Sleep Token, este un gen de metal mai progresiv/modern/electronic… Merg mai mult pe partea aceasta de hard-rock. Dar eu, de fapt, ascult de toate. Ascult și pop. Dintre trupele vechi îmi plac Led Zeppelin, Jimi Hendrix (trupa poartă numele unui cântec de-al lui Jimi Hendrix – ‘Voodoo Child’ – n.r.). Apropo de numele trupei, noi înainte nu cîntam genul acesta de rock, eram mai mult pe blues, iar printre piesele pe care le-aveam în repertoriu se numărau și cîteva de la Jimi Hendrix. Iar piesa ‘Voodoo Child’ era preferata noastră, ne plăcea la maxim s-o cîntăm și s-a întîmplat, pur și simplu, ni s-a părut că ni se potrivește (să luăm acest nume ca și trupă – n.r.). Revenind la trupele vechi, aș putea să zic și Nirvana. (…) La concertele noastre cei mai entuziasmați sînt tinerii, iar media de vîrstă este de 30 de ani. Vin, de asemenea, și oameni în jurul vîrstei de 40-50 de ani. (Momentul în care am pus prima oară mîna pe bețe și nu le-am mai lăsat) a fost la șapte ani. După concertul AC/DC voiam chitară musai, dar eram prea mic pentru chitară, iar domnul Daniel Dragomirescu, Dumnezeu să-l odihnească, a spus să încerc la tobe. Și de acolo a pornit totul și a continuat. Chitară știu foarte puțin, nu pot să spun că știu chitară…”. Suceveanul Teodor Cușnir, bateristul grupului rock ”The Voodoo Child”.
