„Barcelona în sine este un muzeu stradal. Vorbesc de trama stradală care este flancată de o diversitate arhitecturală uluitoare: Sagrada Familia, casele lui Gaudi, Parcul Guell, tot al lui Gaudi… În limita timpului nostru am putut într-una din zile să vizităm Muzeul Picasso, care este o bucurie pentru orice iubitor de artă și, bineînțeles, Muzeul Joan Miro. Ne-am umplut inima și am pipăit cu retina proprie lucrări despre care citisem și auzisem. Am văzut și lucrări inedite pentru cunoștințele noastre. Există o întreagă cultură turistică legată de patrimoniile acestea culturale și noi putem să învățăm foarte multe. Cred că Anul <Ciprian Porumbescu>, în care ne aflăm, este o mostră, este un început de maniera în care noi trebuie să ne bucurăm de ceea ce ne-a lăsat țara ca patrimoniu. În Barcelona era plin de turiști. La Muzeul Picasso biletul costă 12 euro, iar la Muzeul Joan Miro 14 euro. Eu am beneficiat de faptul că avînd peste 65 de ani am plătit prețul la jumătate. Este un asalt permanent al turiștilor către cultură. Nu mai vorbesc de salba de galerii de artă, de librării… Este o efervescență a vieții trepidante. Dacă mergi pe celebrul pietonal Rambla e un du-te – vino poate ca-n iarmaroc la Fălticeni pe vremea lui Ion Creangă, adică îmbulzeală pur și simplu. Rambla este o alee de vreo 4 kilometri, lată de vreo 20 de metri, flancată de frontoane de arhitectură și nimic nu este asemănător. Totul este diversificat, unicat. Acolo se vede că a fost o forță financiară uriașă încă de pe timpul lui Columb. După Rambla urmează Portul Barcelona, unde există o coloană impresionantă închinată lui Columb. De-acolo a pornit Cristofor cînd a devenit descoperitor al Americii. De-acolo, din Barcelona. Poate nimic nu-i întîmplător și Barcelona este un oraș ce s-a îmbogățit permanent. La Barcelona și în metrou este îmbulzeală mare. Oamenii năvălesc în Barcelona datorită atractivității modului viu de viață. Sînt piețe extraordinare acolo. Pe mine m-au impresionat din primul moment palmierii, cocotierii ăia care sînt în mijlocul orașului, printre blocuri. Este aproape incredibil. Am văzut puțini polițiști, că-i discreție mare, și puține ambulanțe. Mai multe ambulanțe <urlă> la noi în Suceava decît în toată Barcelona”. Mihai Pînzaru-PIM, unul dintre voluntarii Institutului Bucovina, după o un schimb de experiență în Spania. Declarații făcute în timpul unei intervenții telefonice la Radio Top.
