Un eveniment nefericit l-a obligat pe Florin Senciuc, un sucevean stabilit de 25 de ani în Statele Unite, să ia bilete de avion de pe o zi pe alta și să tragă o fugă pînă acasă.
”Am luat un bilet de avion cu American Airlines și cu liniile aeriene poloneze, LOT. 1.277 de dolari dus – întors. Preț foarte bun. Noi făcusem niște mici căutări pe site-urile oficiale ale liniilor aeriene, Delta Airlines și altele. Aveam de la 2.700 dolari în sus. Dar cu Orbitz. Orbitz.com e un agregator de date, strînge datele pe internet, tot ce înseamnă cazare, masă, transport aerian, feroviar. Îl poți accesa de oriunde din lume. Am zburat de Indianapolis la New York. New York JFK, pentru că este cel mai mare aeroport acolo. De la JFK am zburat cu o linie aeriană subsidiară a liniei poloneze LOT. Îi spune Euroatlantic Airways, parcă așa ceva. Am ajuns după șapte ore și ceva – ca un mic detaliu am ajuns cu jumătate de oră mai devreme. A fost vîntul mai puternic din spate, a suflat mai bine (rîde). Vreau să spun că zborul a fost sold out, adică a fost plin.
A fost mîncare în două ture. După decolare la vreo oră, o oră jumătate a fost mîncare. Zborul ăsta a fost un pic mai special, pentru că în jur de 20-25, poate pînă în 30% din pasagerii zborului au fost membrii comunității evrești, hasidicii, cei ultraortodocși, cu cîrlionți pe stînga și pe dreapta, femei, copii, bărbați. Ei au avut, din ce am observat eu în zona mea, mulți au avut mîncarea lor. Ceea ce m-a surprins un pic, pentru că nu te lasă să treci cu așa ceva, dar avînd în vedere că au fost de la ăla mic, juniori, copii, au fost chiar sub un an, pentru că le-au instalat niște chestii într-o zonă pentru bebeluși, pînă la rabini, pentru că ei, ca orice șef de echipă, și-au respectat statutul și au stat la business class. Se pare că au făcut un aranjament de genul ăsta, pentru că, de exemplu, la trecerea prin cordonul de securitate pe la TSA, Transport Security Agency, ei au avut o linie a lor, pentru că ei aveau caftanele alea a lor, pălăriile alea mari, masive, pe care le știm.
Acuma, din ce am observat, cîțiva dintre ei vorbeau engleză-americană. În New York există cartierul Williamsburg, care 99,99% este cartier hasidic. Vreau să spun pentru ascultătorii noștri că noi aveam discuții pe vremuri că în Harghita, că în Covasna, că unguri, că nu știu ce. Vreau să vă spun că în cartierul respectiv din Williamsburg, din New York, nu există mai nimic scris în limba engleză. Și o spun în cunoștință de cauză, pentru că cu ceva timp în urmă, cu doi – trei ani, am avut de luat un dispozitiv medical de la un doctor din cartierul respectiv și mergînd, parcînd acolo mașina să mă duc să iau echipamentul am petrecut în zonă vreo 15-20 minute, cît a durat toată operațiunea asta. Efectiv, nu am văzut nimic scris în limba engleză, poate or fi fost două – trei magazine și n-am fost eu foarte atent. După cum i-am observat pe ei, pe cei care vorbeau în engleză, presupun, fiind americani get-beget, că veneau să viziteze, mai ales că au fost săptămîna trecută 80 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz – Birkenau. Deci, bănuiesc că acolo mergeau.
De la Varșovia la București aveam transport cu liniile poloneze, numai că din nefericire, și ăsta ar fi un sfat pentru cei care trec prin Varșovia, pentru că am pățit-o, trebuie ca cei care călătoresc pe ruta Varșovia – București sau din Varșovia în altă parte să fii foarte atenți la zborurile respective, pentru că, în cazul meu, m-am uitat, scria Varșovia – București la poarta numărul 1. Am văzut pe ecran că scria poarta 1, m-am dus acolo, scria zborul care trebuia să plece în jumătate de oră, era, nu mai țin minte pentru ce destinație, dar scria dedesubt următorul zbor București la 14.50. Am stat acolo, fain, frumos, m-am uitat pe telefon și… Și în jur de ora două și un sfert, două jumătate, am observat ceva ciudat, în sensul că nu vorbea nimeni limba română. Și am zis: <bă, chiar așa nu se poate>. M-am ridicat, m-am plimbat și cînd mă uit mai atent pe panou, și nu eram la distanță mai mare de vreo 7 metri față de biroul unde se face check-in-ul… Nu era nimeni care să vorbească limba română și era Zagreb destinația, nu mai era București. Și m-am dus și am întrebat acolo, doamnele erau foarte ocupate, <că nu-i treaba lor, că nu știu ce>. M-am dus la biroul de transfer al liniilor poloneze. Ei de acolo: <domnule, nu este vina noastră, trebuia să vă uitați pe monitor>. Dar nu a anunțat nimeni, nu a venit nici măcar o persoană să spună: <atenție, s-a mutat zborul de București>. Mă rog, am pierdut zborul de acolo și a trebuit să iau alt bilet.
După ce am luat biletul am verificat imediat la ora 8.30 (seara – n.r.) și scria că zborul spre București este de la poarta 6. Și m-am dus intenționat să văd unde-i poarta 6 ca să știu care-i treaba și m-am retras, am folosit, mă rog, cîteva servicii acolo și la vreo două ore distanță, fiind lîngă panouri, m-am dus la televizor, la ecran, m-am dus să văd – era la poarta 25. Iar mutaseră, da.
Noul bilet pentru cursa Varșovia – București a fost 691 dolari și 76 de cenți. Am chitanța. Voi face contestație pentru atitudinea pe care au avut-o, pentru că m-au pasat de la unul la altul fără probleme din partea lor”
