”Au trecut 24 de ani ca vîntul. Ce să spun? Îmi pare bine de acea victorie, dar îmi pare rău de modul cum a trecut timpul și, din păcate, timpul nu iartă pe nimeni. (Cu cine mai țineți legătura?) Mai cu toți, în afară de cei care mai sînt pe afară. Cu Buzea mai puțin, un pic pe Facebook. Cu majoritatea mai sînt în vorbă. Cu Robert Niță. Cu el vorbesc la o săptămînă, la două, ne sunăm, mai vorbim de fotbal. Dar, în orice caz, am rămas cu toți în relații bune. (Despre relația mai apropiată cu Robert Niță) Păi, domnule, noi sîntem băieți de București, avem caterinca în sînge. Dacă nu știi un pic de caterincă în București n-ai ce să cauți în cartier.
L-am îmblînzit din vorbe, că altfel dacă îl luai pe poziție de forță nu făceai nimic cu el. (Vreunul dintre jucătorii de atunci ar face față la Naționala de acum?) Da, de ce nu? E un Botan, un Ene, să nu mai vorbesc de Robert Niță, chiar și Păcuraru, un vîrf foarte inteligent. Șchiopu, un jucător foarte bun. Păcat că atunci a fost o generație foarte bună. Dacă echipa avea și susținere, cum să spun, locală, mult mai mult, poate nu mai vorbeam acum de dispariția Forestei”. Profesorul Marin Barbu a fost antrenorul Forestei Suceava la victoria de la București, cu Dinamo, de pe 11 noiembrie 2000. Suceava a întors de la 0-4 și a cîștigat cu 5-4. În prezent, domnul Barbu este căutător de talente pentru Sepsi OSK Sfîntu Gheorghe și observator de joc în Superligă.
