„Am luat și cărți de-ale mele și le vindeam, pentru că era și motivul de a intra în contact cu propriii mei cititori. Lumea învățase chestia asta și venea special pentru cărți. Luau cărți care nu se mai găseau în librării, dar și pentru un autograf și o tacla cu autorul. Asta mi-a folosit foarte mult deoarece scriitorul nu e ca pictorul, să te duci la el la galerie, să discuți cu el, să cumperi, ș.a.m.d. Scriitorul este departe de cititor și rareori afli ce crede acesta despre tine. El ia cartea, o duce acasă, o citește și nu are ocazia să te întîlnească. Eu am încercat să ocolesc acest obstacol și să aduc în fața mea cititorul. El venea să-și ia cartea, schimbam tot felul de cuvinte, îl întrebam și de alte cărți, ce-i place, ce nu-i place, cum vede el lucrurile… Mi-am îmbogățit foarte mult experiența și am înțeles mult mai multe despre scrisul meu și despre cum se mișcă azi literatura. Mi-a făcut mare plăcere să fiu acolo unde oamenii se deschid și nu sînt gomoși, secretoși. Oamenii se deschid și așteaptă numai să aibă un partener real de dialog, nu fals. Am fost un modest anticar și devenisem un fel de monument. Tot felul de colegi, tot felul de cetățeni pașnici din lumea intelectuală și artistică veneau la MȚR numai ca să mă vadă pe mine. Lumea nu credea că-i adevărat. Mi-aduc aminte că a venit o profesoară stimabilă, frumoasă, bună profesionistă, și m-a căutat prin tot muzeul. La un moment dat, atunci cînd în sfîrșit m-a găsit în colțul meu, zice: <A, aici erai?!>. Nu a crezut că mă aflu acolo făcînd-o pe-a anticarul”. Scriitorul Stelian Tănase a făcut muncă de anticar pentru a scrie ”Negustorul de antichități”, carte pe care a lansat-o la finele săptămînii trecute, la Muzeul Național de Artă.
