Ambasada Rusiei la Bucureşti a anunţat că a făcut o „donaţie modestă”, în valoare de 100 de euro, pentru campania de achiziţie a sculpturii „Cuminţenia Pămîntului” a lui Brîncuşi. Totodată, anunţul este însoţit de o replică video la clipul lansat de o agenţie de publicitate în sprijinul acestei campanii, în care Ambasada Rusiei arată că România s-a reconstruit şi industrializat cu ajutorul Uniunii Sovietice.
Preşedintele Senatului Călin Popescu Tăriceanu a declarat, ca reacţie la gestul ambasadei Rusiei la Bucureşti de a face o replică video la clipul pentru „Cuminţenia Pămîntului”, că, în afara momentelor 1877 şi 1944, România nu a avut „o frăţie de arme” cu Rusia şi că acţiunile agresive ale Moscovei din ultima vreme au creat îngrijorare peste tot în lume. „Rusia este cunoscută ca fiind o adeptă a unui plan puternic de reînarmare, de modernizare a forţelor sale armate. Acţiunile agresive ale Rusiei din ultima vreme au creat îngrijorare în România şi peste tot în lume. Sînt foarte atent la aceste lucruri. E bine că România găseşte un numitor comun cu celelalte ţări UE pentru a aborda pericolul major pe care îl reprezintă noua politică externă a Federaţiei Ruse”, a adăugat preşedintele Senatului.
Scena 1
(Crîşmarul aduce din cămară o covată şi o pune pe masă.)
Crîşmarul: Uite aici o covată de boabe de păpuşoi.
Costică: Văd. Ce-i cu ele?
Crîşmarul: Du-te şi fă nişte floricele din ele.
Costică: Ai nebunit? Cum să fac floricele, dacă-i toamnă afară?
Crîşmarul: Pune-le în ceaun şi fă floricele de păpuşoi, cum îţi zic.
Costică: Eu n-am văzut păpuşoi cu floricele.
Crîşmarul: La filme n-ai fost?
Costică: În filme se poate să fie, că se plagiază.
Crîşmarul: Nu în filme. La filme. La filme n-ai fost?
Costică: Am fost la filme la televizor.
Crîşmarul: Şi la filme de cinematograf n-ai fost niciodată?
Costică: N-am prea fost, că-i departe.
Crîşmarul: Păcat că n-ai fost, că atuncea ştiai.
Costică: Ce să ştiu?
Crîşmarul: Că la filme se mănîncă floricele de păpuşoi.
Costică: Altceva n-are ei ce mînca?
Crîşmarul: Ce altceva?
Costică: Mici, pastramă, găluşte în foi de viţă, borş de potroace…
Crîşmarul: Ai nebunit? La film nu-i ca la restaurant cu de astea.
Costică: Dacă nu-i, nu-i. Şi-atuncea de ce mănîncă floricele de păpuşoi pe uscat?
Crîşmarul: De emoţie, de nerăbdare, de plictiseală, eu habar n-am.
Costică: Şi-aicea la crîşmă ţie ce-ţi trebuie floricele de păpuşoi?
Crîşmarul: O să vedem un film împreună.
Costică: Un film pe ecran?
Crîşmarul: Unde vezi tu ecran?
Costică: Atuncea un film la televizor?
Crîşmarul: Care televizor, dacă-i stricat?
Costică: Şi-atuncea la ce să vedem film?
Crîşmarul: La telefon.
Costică: Şi de ce să vedem noi film împreună?
Crîşmarul: De curiozitate din patriotism.
Costică: Şi floricele de ce să mîncăm?
Crîşmarul: De emoţie din patriotism.
Costică: Uite că am pus păpuşoiu-n ceaun. Acuma poţi să dai liniştit drumu la film.
Crîşmarul: Uite un tren sovietic cum trece. Îl vezi?
Costică: Şi ce dacă trece?
Crîşmarul: Cum şi ce? Nu vezi ce cară în el?
Costică: Cară marfă. Şi ce?
Crîşmarul: Ce fel de marfă cară, tîmpitule?
Costică: Lingouri de aur, veselă de aur, tablouri de aur. Şi ce?
Crîşmarul: Cum şi ce? Ştii tu unde le duce?
Costică: De unde să ştiu?
Crîşmarul: Le duce la ruşi, nesimţitule!
Costică: De unde-ai ghicit treaba asta?
Crîşmarul: Tu n-ai văzut cine-i în tren sau te faci că nu vezi?
Costică: Ăsta mustăcios vrei să zici? Parcă-i Dragnea după alegeri.
Crîşmarul: Nu-i nici un Dragnea, tîmpitule! Ce să caute Dragnea înr-un tren sovietic?
Costică: Habar n-am. Poate joacă în film.
Crîşmarul: În film joacă Stalin, nu Dragnea. Acuma te-ai prins?
Costică: M-am prins: i-o suflat Stalin rolu lu Dragnea din film.
Crîşmarul: Tu ori eşti tîmpit, ori nu eşti deloc patriot.
Costică: Cum ţi-ai dat seama de chestia asta?
Crîşmarul: Că nu simţi mesajul din film. Va să zică ei cărăbănesc aurul nostru la ruşi şi tu nu vezi treaba asta?
Costică: Ba sigur că văd. Ce poţi să le faci, dacă-i film?
Crîşmarul: Să simţi un fior pe şira spinării.
Costică: Eu simt că mă mănîncă jegu pe spate. Nu vrei să mă scarpini oleacă?
Crîşmarul: Nesimţit care eşti! Nimica n-ai înţeles. În ultimul vagon ce era?
Costică: N-am fost atent, că m-am dus să văd de ceaun.
Crîşmarul: Era cuminţenia pămîntului, nesimţitule. O ducea şi pe dînsa.
Costică: O ducea tot la ruşi?
Crîşmarul: N-o ducea. Era o metaforă, ca să te impresioneze pe tine.
Costică: Mai bine hai să răsturnăm mămăliga, că de filme-s sătul.
Crîşmarul: Care mămăligă? Mai bine adu nişte floricele de porumb, că m-ai enervat.
Costică: Lasă tu floricelele, că ţi-am făcut mămăligă din ele.
Scena 2
(Ionică îşi pune haina pe cui, oftînd de oboseală.)
Costică: Hai la o mămăligă cu ceapă, pînă nu se răceşte.
Ionică: Tu de ce mănînci singur?
Costică: Că crîşmaru s-o inervat şi s-o dus să respire la aer.
Ionică: Şi pe telefonul lui ce rulează?
Costică: Un film rusesc despre ruşi.
Ionică: Ăsta nu-i filmul ăla controversat despre cuminţenia pămîntului?
Costică: Ăla o fost prima parte. Asta-i partea a doua.
Ionică: Cum prima parte?
Costică: Prima parte, cu Stalin, cu Dragnea, cu lingouri de aur.
Ionică: Nu era şi-o statuie?
Costică: Crîşmarul zice că era şi-o statuie, da eu mestecam mămăliga şi n-am fost atent.
Ionică: Înseamnă că n-ai înţeles nimic din mesaj.
Costică: Ba am înţeles că Dragnea seamănă cu Stalin, da Stalin e mai bătrîn şi mai şmecher ca el.
Ionică: Cum mai şmecher ca el?
Costică: Că i-o furat rolul din film, i-o furat aurul şi s-o dus.
Ionică: Şi tu acuma ce vezi?
Costică: Partea a doua din film.
Ionică: Asta-i replica de la ruşi. Tu ştii de fapt la ce te uiţi?
Costică: La partea a doua.
Ionică: Tu te uiţi la propaganda rusească antiromânească periculoasă.
Costică: La faza asta încă n-am ajuns.
Ionică: Cum n-ai ajuns? Ce-ai văzut pînă-acuma?
Costică: Tancuri, soldaţi şi tranşee.
Ionică: Vezi? Ăştia se laudă că ei ne-o eliberat.
Costică: De unde ne-o eliberat?
Ionică: De sub jugu fascist.
Costică: Şi nu-i bine?
Ionică: Cum să fie bine? Zice că am luptat cot la cot.
Costică: Cine, noi? Nu te cred.
Ionică: Va să zică îţi dai şi tu seama că nu-i adevărat.
Costică: Dacă zici tu, treacă de la mine.
Ionică: În concluzie, trebuie să fii foarte atent la politica lor.
Costică: A lu Dragnea sau a lu Stalin?
Ionică: În general, la politica lor agresivă.
Costică: A lu Dragnea! M-am prins.
Ionică: A Federaţiei Ruse.
Costică: Să fiu atent aşa de departe?
Ionică: Tu să fii, eu să fiu, noi să fim!
Costică: Chiar aşa? Ce se poate-ntîmpla?
Ionică: Reînarmare, modernizare şi cîte rele pe lume!
Costică: În film nu se-arată. Şi ştii cine joacă în partea a doua?
Ionică: Cine să joace?
Costică: Joacă Prunaru. Cred că Gagarin e mort.
Ionică: Nu te lua tu după asta: propagandă rusească sută la sută!
Costică: Da mie îmi place mai mult partea asta a doua!
Ionică: Ce să-ţi placă la replica asta de film?
Costică: Pac-pac, acţiune, explozii…
Ionică: Tu nu înţelegi că în afara momentelor 1877 şi 1944, România nu a avut „o frăţie de arme” cu Rusia?
Costică: Nu înţeleg şi nici nu mă interesează.
Ionică: Şi ştii cît o dat ei în bătaie de joc pentru cuminţenia pămîntului? O sută de euro!
Costică: Şi tu cît ai dat?
Ionică: Doi euro, prin SMS.
Costică: Şi la tine nu-i bătaie de joc? Hai că s-o răcit mămăliga!
Epilog
(Crîşmarul revine, făcîndu-şi vînt cu un ziar.)
Crîşmarul: Gata, am respirat, m-am calmat.
Ionică: Şi la ce concluzie ai ajuns?
Crîşmarul: Că are dreptate Tăriceanu: trebuie să fim mai atenţi!
Ionică: Hai că o rămas o halcă de mămăligă.
Crîşmarul: Din asta cu care şi-o bătut joc de mine Costică?
Ionică: Mai este şi-o jumătate de ceapă.
Crîşmarul: Eu am vrut floricele, nu mămăligă.
Ionică: Nu-ţi iese totdeauna ce vrei. Vorba lu Tăriceanu: trebuia să fii mai atent.
Crîşmarul: Dacă află americanii, chiar că ne-am ras.
Ionică: Ce să afle americanii?
Crîşmarul: Că ne uităm la filme ruseşti şi mîncăm mămăligă.
