Simțind că-i fuge pămîntul de sub picioare și scapă Consiliul Local din mînă, în debutul ședinței deliberativului local din 29 octombrie, primarul Sucevei, Vasile Rîmbu, a citit, împiedicat, un text lacrimogeno-acuzator. Domnul Rîmbu s-a poziționat de partea Sucevei și a sucevenilor, iar pe consilierii care urmau să-i conteste deciziile i-a plasat sub poala partidelor și a intereselor obscure: ”Energia pe care o dedicăm proiectelor orașului este tot mai intens înlocuită de jocuri politice, un fel de triunghi al Bermudelor sau poate patrulaterul morții. Văd cum prioritățile unora dintre dumneavoastră s-au mutat dinspre comunitate către interesul de partid și către directivele venite de la județ. Am ajuns să constat tendința de a bloca proiecte esențiale pentru oraș, de a le întîrzia sau de a vota împotrivă doar din calcule electorale sau la ordin politic”. (…) „Oamenii n-au votat partide și șefi de partid pentru a administra orașul”. (…) „Fac un apel ferm să ne întoarcem la jurămîntul depus acum doi ani. Șefii de partid se schimbă, partidele vin și pleacă, dar deciziile pe care noi le luăm aici pentru cetățenii acestui oraș rămîn”.
Marele ipocrit Vasile Rîmbu a ajuns primar datorită PSD, care l-a pus candidat și care l-a susținut cu toată forța, dar și datorită unor sfori trase de oameni din PNL. Vasile Rîmbu nu a fost luat de pe stradă și făcut în grabă membru PSD, ci la ora candidaturii era ditamai președintele Organizației Municipale Suceava a PSD. În prezent, domnul Rîmbu este suspendat din PSD pînă în iulie anul viitor, dar a fost deja ”adoptat” de PNL, alături de care defilează la diferite acțiuni politice. Timp de doi ani, Vasile Rîmbu și-a făcut de cap datorită susținerii oarbe a consilierilor PSD și PNL, care au executat ordinele de partid fără să crîcnească. Fără implicare politică, domnul Rîmbu nu ar fi făcut doar lucruri mărunte, pe care oricînd le-ar putea face un șef de echipă doar cu profesionala la bază, în loc să se ocupe și de lucruri importante. Domnul Rîmbu are ZERO realizări de anvergură. Acum, cînd unii consilieri au început să rupă lanțurile sclavagismului, stăpînul Vasile Rîmbu, uns cu toate alifiile politice, se dă un umil absolvent al școlii de taici, vecină cu școala de maici.
