Analistul economic Daniel Apostol, despre evenimentul organizat de Banca Națională a României pe 7 mai în onoarea echipei Steaua ’86, la care a participat și el:
”Aveam 17 ani atunci și, ca orice tînăr de vîrsta aia, și ca orice alt tînăr de orice altă vîrstă între 5 și 85 de ani, mi-am reamintit emoțiile și bucuria imensă pe care le-am trăit atunci, în același timp dublată de emoții greu de povestit cînd ești la doi pași de acești titani ai fotbalului românesc.
Nu am fost niciodată un bun suporter, un iubitor al fotbalului, dar n-ai cum să nu iubești performanța pe care a făcut-o Steaua atunci și n-ai cum să nu îndrăgești, cum spuneam, acești titani pe care am avut șansa să-i văd de aproape. Mi s-au părut extrem de proaspeți, de verzi, de sportivi rămași sportivi pînă la o vîrstă înaintată. Unii dintre ei, cu regret, nu i-am recunoscut, ce să facem, ăsta este ăsta e parcursul firesc al vieții, îmbătrînirea ne mai schimbă. Mi s-a părut gestul guvernatorului un gest frumos, un gest venit nu numai din partea Băncii Naționale, ci din partea României prin Banca Națională, de recunoaștere, de omagiere a performanței acelei Stele, Steaua ’86, și a victoriei de la Sevilla. Și să nu uităm că a fost dublată în același an de cîștigarea Supercupei Europei, deci au fost două performanțe înregistrate într-un interval scurt de timp de același de același autor – Steaua ’86.
A fost un moment de omagiere, nu o recepție. S-a întîmplat în miezul zilei – Banca Națională a emis o monedă aniversară <Steaua ’86> în două forme. Cu ocazia asta i-au invitat și s-au bucurat cei de la Banca Națională de prezența echipei, în frunte cu Puiu Iordănescu, și cu ocazia asta fiecare dintre eroii de atunci, care au fost prezenți, au primit, la rîndul lor, o astfel de medalie. S-au ținut niște speech-uri foarte decente. A fost frumos, într-adevăr”.
