Într-un editorial pentru profit.ro, cu titlul <Pentru economie, politica e cel mai mare pericol>, analistul economic Daniel Apostol scrie despre ”cel mai mare risc pentru România în 2026”. Daniel Apostol este expert în politici publice, prim-vicepreședinte ASPES. De asemenea, este director editorial la <Economistul> și editorialist la profit.ro și jurnalul.ro.
”Instabilitatea politică o vedem de jur împrejurul nostru în faptul că patru partide aflate în coaliție parcă sînt în permanent conflict și în permanent război, și nu într-o coaliție. Compromisurile de coaliție și scandalurile la nivelul coaliției amînă reforme, vedem valuri de decizii guvernamentale care vin și surprind piețele, vedem promisiuni de eficientizare a cheltuielilor bugetare fără acoperire încă, vedem, practic, schimbări frecvente de politici. Iar aceste schimbări frecvente sînt echivalente cu lipsa de stabilitate și construiesc un spor de risc pe care economia reală nu că nu este dispusă să-l accepte, ci ajunge într-un stadiu în care nu mai poate să și-l asume. Riscul instabilității politice este greu de comensurat într-un plan de afaceri. Teama reală este că România, de fapt, fiind forțată să joace într-un mediu global care devine, pe zi ce trece, din ce în ce mai dur, va fi forțată să o facă fără să aibă o coerență politică obligatoriu-necesară pentru a-i da României șansa de a traversa acest mediu dur.
(Se constată că sînt mai mult valuri de declarații și de controverse decît valuri de decizie, în contextul în care, dacă privești în spate, Guvernul Bolojan a mărit TVA-ul, a mărit taxele și impozitele și cam atît. S-a oprit. Restul, discuții). Și continuă să fie discuții, și vedem că pe multiple planuri această instabilitate politică se accentuează, pentru că vedem frecvent schimbări de propuneri de decizii, deci propuneri care nici nu mai ajung să prindă forma unor decizii guvernamentale, a unor măsuri concrete… multe promisiuni fără acoperire, pentru că, repet, la nivelul celor patru partide care constituie arcul guvernamental nu vedem o coaliție, ci vedem o contradicție. O contradicție în gîndire, o contradicție în judecăți de valoare, o contradicție în scop, o contradicție atît în strategie, cît și în tactica pe care fiecare dintre cele patru partide sînt dispuse să și le asume pentru a conduce țara. Or, această, să-i zicem, negociere, dar de fapt este o ceartă permanentă în loc de decizie, este echivalentă cu o amînare în loc de reformă, și amînarea însăși devine, de fapt, politica guvernamentală acum, și este o politică extrem de costisitoare, pentru că nici unul dintre politicienii ăștia pe care îi vedem, certăreți, dar fiecare avînd sabia dreptății în mînă, nu-și pune pielea în băț și nu plătește, nu suportă costul acestei amînări a unei reforme necesare, iar instabilitatea asta politică în creștere, sau în permanentă inflamare, se poate transforma rapid într-o problemă de finanțare în momentul în care partenerii financiari ai României nu vor mai fi dispuși să ne crediteze. Oricum o fac la niște costuri mari, pe care generațiile noastre viitoare vor trebui să le suporte”.
