Punct. Și de la capăt
După finalul scrutinului pentru alegerea primarului general al Bucureștilor, unii ar putea răsufla ușurați la gîndul că vom fi chemați la urne abia pe la mijlocul anului 2028, cînd e programată următoarea rundă de alegeri locale. Bine, alții ar putea să spună că nu se știe niciodată cînd ar putea să apară o rundă de alegeri anticipate, dar din cîte am văzut și trăit ca membru de partid și al Parlamentului, vă pot spune că m-aș aștepta mai degrabă la aterizarea unei nave extraterestre în centrul Sucevei, de unde ar coborî nonșalanți trei omuleți verzi care ar cumpăra cîte o porție de scrijele și o apă minerală, pentru ca apoi să dispară în negura spațială, decît să vedem că aleșii neamului ar renunța prin propriul lor vot la fotoliile din plen.
După ce cortina electorală a căzut cu zgomot, dovedind încă o dată că sondajele de opinie, și, într-o oarecare măsură, chiar și exit-pollurile, sînt bune doar pentru cei care primesc niște bani ca să livreze date lipsite de orice valoare predictivă reală, analiștii vieții și ai neamului s-au întrecut în a da verdicte care de care mai bombastice. Au fost analizate și disecate savant „Bătălia între cele două palate”, „Războiul celor patru armate”, care, vezi Doamne, s-au duelat pe viață și pe moarte pentru a prinde poziția cea mai favorabilă pentru alegerile din 2028, și alte unghiuri de vedere ce priveau ansamblul politic național și chiar mondial. Ceea ce, se pare, au scăpat din vedere vajnicii clămpănitori, eminențele extrem de cenușii ale talk-show-urilor de la orele de maximă audiență, a fost punctul de vedere al actorilor principali ai alegerilor. Adică, bucureștenii lehămețiți, înfrigurați, unii frustrați de absența constantă a unor utilități de bază și prizonierii unui trafic ce le mănîncă efectiv, anual, 12 zile din viață, chemați pentru a n-șpea oară la vot în doi ani, să legitimeze demersurile unei clase politice gîngave și inepte. Nu trebuia să fii un geniu să prevezi că participarea va fi mult redusă față de scrutinele clasice pentru alegerile locale, cînd temperatura propice și lumina naturală mai îndulcesc din corvoada votului. La alegerile din 7 Decembrie au ieșit doar acei locuitori ai Bucureștilor care au avut fie un nivel foarte mare de ură față de clasa politică, fie acel grad de înțelegere a fenomenului, care îți dă dreptul la opinii ulterioare doar dacă ai avut o opțiune exprimată la urne.
Trecînd la „cestiune”, vorba defunctului anului, Ion Iliescu, de aici, din fotoliul meu, plasat foarte aproape de cuiul hărții, dilemele rezultatele pot fi interpretate în următoarea cheie – Putem considera prezența scăzută la urne a bucureștenilor ca pe un vestitor al unei viitoare apocalipse politice? Răspunsul vine parțial de la un alt corifeu, și el fost chiriaș cu acte în regulă timp de 10 ani al Palatului Cotroceni: „Iarna nu-i ca vara, și nici mierla nu-i ca cioara!”.
Alegerile locale în mediul urban, spre deosebire de mediul rural, unde impulsionarea generoasă a electorilor de către candidați a făcut adevărate minuni la capitolul prezență, suscită un interes mai scăzut decît alegerile prezidențiale sau parlamentare. Cei care deplîng reprezentativitatea scăzută a edililor aleși într-un singur tur uită convenabil faptul că prezența în Municipiul București a fost în 2024 de 41% și în 2020 de 36%. Deci, faptul că în condiții de iarnă și supraîncărcare electorală un sfert dintre votanții care au participat la vot în 2020 și 2024 au ales să stea acasă nu este asimilabilă unei pedepsiri crunte a politicului de către electorat. În plus, calitatea vizibil crescută a candidaților, dublată de faptul că PSD, PNL și USR sînt acum o parte a coaliției aflată la putere, a diminuat votul emoțional.
Duelul dintre proeuropeni și globaliști, chiar dacă este mult mai umoral pe rețelele sociale a fost resimțit ca fiind deja cîștigat de către nucleul dur, de dreapta, al bucureștenilor, care au fost martori la mobilizarea ridicolă la așa-zisele proteste pentru „luat țara ânapoi”, organizate de cei care o susțineau pe Anca Alexandrescu. Nu voi lua în calcul îndemnul la boicot al mesianicului șarlatan Georgescu, pentru că susținătorii lui sînt, parafrazîndu-l pe Vodă Lăpușneanu, nemobilați intelectual, dar nu într-atît de mulți în București încît să fie un factor semnificativ statistic.
Sînt PNL și Ilie Bolojan marii cîștigători ai acestor alegeri și ai duelului dintre palatele Cotroceni și Victoria ?
Cu siguranță, marele cîștigător este viitorul Primar General, Ciprian Ciucu. A da o mai mare importanță partidului din care provine și celor care, inerent, l-au susținut, în condițiile în care votul la alegerile locale este dat mai mult omului decît formațiunii politice, este un semn al unei analize imature sau răuvoitoare. Că între Ilie Bolojan și Nicușor Dan nu există o legătură indestructibilă, publică, însoțită de declarații de dragoste, este, pentru unii, un semn de război rece între palate. Pentru mine este o relație normală între președinte și premier, ambii recunoscuți pentru firea lor taciturnă, nu pentru volubilitate și expansivitate colocvială. Este posibil ca între ei să existe un joc de șah politic care are drept scop percepția publică în vederea alegerilor prezidențiale din 2029, dar prioritizarea acestuia înaintea provocărilor imediate, cu care se confruntă coaliția de guvernare, este doar un simptom de impostură jurnalistic-paranoidă ce are drept scop înfricoșarea și epatarea publicului. Merită menționat faptul că, din nou, Ludovic Orban a pariat pe calul cîștigător.
Cum iese PSD din aceste alegeri? A fost Băluță lucrat de Grindeanu pentru că îi amenința poziția?
PSD iese din alegeri exact la fel cum a intrat, așa cum ne-a condus de atîția ani, așa cum face Opoziție de la guvernare, mimînd binele comun și reacționînd vehement la orice critică, ca o prostituată prinsă în fapt într-un TIR turcesc. Cu aroganță și nesimțire. La fel ca Grindeanu, care cere cu insistență demisia Ministrului Mediului, Diana Buzoianu, dar n-a avut nimic de spus vizavi de faptul ca minunata lui țiitoare-coafeză, luată în zborurile Nordis, a fost cocoțată în niște funcții de decizie absolut incredibile, de unde, prin incompetență, este părtașă la situația apei din județele Prahova și Dîmbovița. La fel ca Marcel Ciolacu, care s-a bucurat pe ritmuri rurale pentru marea victorie electorală, alături de alți grobieni din clica lui de la Buzău, a cerut imperativ ca USR să deconteze politic rezultatul acestor alegeri, să iasă din coaliție pentru că, la fel ca și PSD, nu a cîștigat Primăria Capitalei. Știu că noaptea minții e un loc în care nu poți să găsești logica unor afirmații elucubrante, dar parcă noaptea pesedistă e mult mai neagră decît a altora. Faptul că Băluță o fi fost carotat intern, sau nu, de Grindeanu este un subiect care mă interesează la fel de mult precum rezultatul încleștării dintre două hiene care se bat pe un hoit în savana africană.
Este rezultatul alegerilor din București o înfrîngere pentru antieuropeni? Așa cum în meciul istoric dintre Foresta și Dinamo, din punctul de vedere al outsiderilor înfrîngerea nu ar fi fost un eșec răsunător, însă rezultatul bun dăinuie peste secole între legendele sportului bucovinean, faptul ca Anca Marș nu a cîștigat nu va fi un capăt de țară. Ceea ce rămîne după aceste alegeri este ruptura dintre aripa politică a adepților suveranismului, ce face temenele regimurilor dictatoriale ale lui Putin și Trump, și cultul Voievodului Georgescu, ce tinde de acum spre egolatrie și misticism. Articolele tot mai vitriolante ale lui Cozmin Gușă, care a afirmat, vexat de îndemnul la boicotarea alegerilor, că „Georgescu s-a developat ca un slujitor netrebnic al puterii, un biet securici șantajabil ce nu va mai avea rol vectorizant în mișcarea suveranistă, dar va fi folosit în continuare pe post de saltimbanc misticoid pînă ce se va uza total”, confirmă aceasta falie. Să vedem dacă un eventual contraatac al voievodului va conta, procentual, în 2028 dar mai e mult pînă departe…
Este USR marele perdant al alegerilor din 7 Decembrie ?
Partidele, ca și oamenii, sînt supuse greșelii. Ceea ce face diferența dintre oamenii inteligenți și cei slabi de minte stă în faptul că oamenii inteligenți pot învăța ceva din greșelile altora, iar proștii nu reușesc să tragă nici un folos nici măcar din greșelile lor. Evoluția USR în acest ciclu electoral m-a făcut să îmi amintesc de o boală extrem de rară, numită progeria. Boala se manifestă printr-un proces de îmbătrînire accelerată, ceea ce îi face pe cei afectați să sufere, la 10-12 ani, de toate bolile asociate bătrîneții. În filmul ”The curious case of Benjamin Button” este prezentată o variantă romanțat-filosofică a bolii, care se manifestă în ordine inversă. Un nou născut este bătrîn imediat după naștere și întinerește treptat, dar procesul acesta, inițial benefic, îi va fi, în final, fatidic, murind după o viață trăită într-o ordine inversă față de ordinea fiziologică a viului. În mod paradoxal, USR-ului i se potrivesc, în acest moment, ambele variante, iar o cură de modificare prin imunoterapie a genelor defecte i-ar mai da o șansă. Soluția ar fi înlăturarea imediată a patrulaterului toxic de la conducerea partidului. Impostorului Moșteanu, insipidului Barna, rangliului Drulă, abonat la condiția de pierzător cu abonament, și strategului foametei, Ghinea, ar trebui ca masa partidului să le arate ușa. E greu de crezut că așa se va întîmpla, dat fiind faptul ca în acest moment USR este cel mai baronizat partid din România. Strategiile lor, mereu pierzătoare, bazate pe eliminarea fără milă a rivalilor și aducerea în conducerile locale a unor idioți utili, slugarnici și incompetenți a făcut să dispară emulația inițială, senzația de ultim bastion al apărării de hoția perenă pesedistă.
Din USR s-au desprins treptat, sîngerînd, REPER, SENS, DREPT, URS-PDF, și odată cu aceste schisme au plecat oameni de valoare care încă poartă același ADN sănătos al începuturilor, dar nu mai vor să audă de impostorii din conducere. Povești sînt multe, dar cea a Anei Ciceală este simptomatică pentru evoluția USR. Ana, fondatoare, alături de Nicușor Dan, a USB apoi USR a plecat la SENS. În 2024 Ana a candidat la Sectorul 3 și a încercat o înțelegere cu USR (pe atunci în ADU), pentru sprijin din partea ADU, ea oferind sprijin în sectoarele 1 și 2 pentru Mihaiu și Clotilde Armand. Drulă și USR, cu aroganța ciocoilor ajunși la butoane, au respins propunerea. A venit doamna karma și i-a mușcat de posterior în cel mai dureros mod posibil. Mihaiu și Clotilde au pierdut la cîteva sute de voturi ce puteau fi aduse lejer de o alianță electorală cu SENS. Negoiță-cox a ieșit din nou primar la S3, iar candidatul ADU, Lucian Judele, a avut un rezultat penibil. Vă mai reamintesc și de înfrîngerea rușinoasă la europarlamentarele desfășurate simultan și de faptul că atunci Nicu Ștefănuță a devenit europarlamentar independent prin votul masiv al tinerilor, care puteau primi un îndemn clar de vot cu USR la sectoarele 1 și 2. Era benefică alianța cu SENS? Ce ziceți?
Dar, asta e, revenind la ideea inițială, cînd ești prost, dincolo de faptul că nu te duce capul să înveți nimic din asta, stai acasă.
Radu Ciornei
Doctor în Microbiologie, Imunologie și Genetică Moleculară, cu studii făcute în România și în Statele Unite ale Americii. Fost deputat USR de Suceava în mandatul 2020-2024.
