Mîndrie și prejudiciu
Citind acest titlu este foarte probabil ca finii cunoscători ai limbii lui Shakespeare să fi ridicat, pe bună dreptate, o sprînceană, crezînd că am făcut o traducere furculiționească a titlului celebrului roman ”Pride and Prejudice” scris de Jane Austen. Însă, de fapt, în acest context general socio-politic de isterie post-electorală, mintea nu mi-a călătorit suav către capodopera literară a epocii victoriene, ci la găsirea unei definiri cît mai exacte a primei luni de domnie a noului președinte Nicușor Dan. Cu toate că succesorul turistului sibian a ales să nu se mute cu arme, bagaje și familie în Palatul Cotroceni, ceea ce ar fi trebuit să fie o bilă albă din start, a avut parte de un debut de mandat marcat aproape fatidic de același cuvînt, scris diferit dar pronunțat la fel: Praid.
Inundațiile de la Salina Praid, petrecute în weekendul în care a avut loc turul doi al alegerilor prezidențiale, au redus la minimum euforia din tabăra cîștigătoare și l-au forțat pe cavalerul biruitor să își suflece mînecile și să intre în pîine, fără a mai beneficia de răgazul unei perioade de tatonare și luare la cunoștință a atribuțiilor din fișa postului. Nici nu apucaseră CCR, BEC și AEP să valideze rezultatele finale ale scrutinului că aceleași voci usturoiate, care ne vor împuia încă mulți ani de zile urechile cu tirade dezlînate, centrate pe aceleași cuvinte cheie, traduse din alfabetul chirilic, au început să acuze lipsa de grijă a președintelui ales față de sinistrați și comunitatea locală, afectată de furia naturii și incompetența autorităților. Aceleași vuvuzele ale grupului de agitatori, preluînd laitmotivul unei glume clasice au derulat campania numita „basca lui Nicușor”. Dacă ar fi mers la Praid pînă la depunerea jurămîntului era aroganță și necunoaștere a atribuțiilor. Cînd a fost la fața locului, la patru zile după învestire, era deja prea tîrziu. Campania „dacă v-a trebuit matematician” a continuat cu acuze din ce în ce mai penibile vizavi de situații ridicole, unde pînă și un copil de grădiniță ar fi realizat că gropile din asfalt, încălzirea globală, arderea becului de pe balcon sau violența conjugală au aceeași legătură cu alegerea noului președinte cum are cîinele vecinului cu dispariția prunelor din livadă. „Calomniați, calomniați, ceva tot rămîne!” este mantra campaniei electorale a alegerilor care urmează, în fanteziile unora, peste cîteva luni. Vrabia mălai visează și suveraniștii anticipate…
Știu că încercarea de a găsi logica afirmațiilor sau acțiunilor unor personaje anoetice are șanse de izbîndă mai mici decît identificarea păstrăvăriilor din Sahara, dar nu pot să nu remarc faptul că extrem de puține voci raționale au cerut asumarea, măcar parțială, a responsabilității pentru dezastrul de la Praid de către autoritățile județene. UDMR-ul, care domnește în acest județ, neclintit precum o dinastie medievală chineză, a mimat că urmărește cu atenție și îngrijorare situația, ca apoi să se așeze, ca o balama de treabă, la masa negocierilor pentru formarea noului Guvern. Apropo, conducerea Salrom, care e întruparea zicalei „Doi cu sapa, cinci cu mapa”, e bine mersi, dacă tot se discută zilele acestea de reducerea aparatului de sinecuri bugetare.
După descinderea de la Praid, în weekendul următor, malaxorul știrb al neadormitei opinii publice a fost încărcat cu vina fostului edil Nicușor Dan de a autoriza parada și marșul PRIDE al comunității LGBTQ pe străzile Bucureștiului, în zi de mare sărbătoare creștină. Fără să comentez oportunitatea sau legitimitatea acestui marș autorizat din vreme, care a decurs fără stridențe sau tulburări, ceea ce mi-a rămas pe retină a fost contra-marșul de resfințire a bulevardului pe care au trecut legiunile de păcătoși. Împreună cu cîteva duzini de preoți, călugări și dreptcredincioși, aflați pe statul său de pomeni, milionarul Gigi Becali a respectat tradiția de redare întru credință, prin agheazmă și rugăciune, a carosabilului pîngărit. Aceasta nu e o premieră, circul acesta avînd deja cîteva ediții anterioare. Noutatea a fost adusă de faptul că, îmbătat de succesul său de atoateștiutor financiar și sportiv, Gigi Becali a atins culmi nebănuite ale încrederii în sine, întîlnite în lumea reală doar la persoane cu diagnostice psihiatrice redutabile. Între zeci de călugări și preoți, ctitorul secolului, proaspăt izgonit de către Mitropolitul Daniel din Catedrala Neamului, pe motiv că deranja slujba cu cîntările sale afone, și-a etalat în plină stradă calitățile vocale, intonînd rugăciuni psaltice și imnuri de slavă. Unforgettable, cum ar zice Nat King Cole. Nu m-aș mira să îl vedem intonînd imnul la meciurile FCSB. Haharotti din Pipera, ce mai…
Ultima întîlnire, și cea mai importantă, cred, a noului lider de la Cotroceni cu noțiunea fatidică de PRIDE este cea cu mîndria din dotarea personală. Fiind unul dintre primii aderenți, pe plan național, la partidul creat de Nicușor Dan, trecînd prin toate frămîntările interne care au culminat cu demisia sa intempestivă după poziționarea organizației față de referendumul pentru modificarea constituțională a definiției familiei, pot spune că liderul nostru național are o mare doză de orgoliu și, odată ajuns la o decizie, nu prea mai poate fi întors din drum. Poveștile colegilor din București despre modul în care se luau deciziile în cadrul USB și apoi a USR mi-au creionat un personaj inflexibil și lipsit de maleabilitate decizională. De aceea, chiar dacă, din punct de vedere electoral, înțeleg gestul său de a pune pe hîrtie, în fața jurnaliștilor prezenți la dezbateri, promisiunea fermă că nu va mări TVA-ul, gestul este o piatră de moară atîrnată de aripile unui guvern pentru care zborul este nu o opțiune, ci o necesitate imperioasă. Creșterea TVA se pare că este un motiv de disensiune majoră între posibilul premier Ilie Bolojan și președintele care s-ar discredita masiv în fața electoratului, încălcînd o promisiune care, de la început, nu ar fi trebuit să existe. Candidatul Dan ar fi trebuit să știe că, odată ce a luat o poziție fermă într-un subiect ce ține de abordarea guvernamentală a crizei, a renunțat de facto la rolul său constituțional de moderator. În pachetul guvernamental de redresare economică și diminuare a deficitului bugetar, o rezolvare justă din punct de vedere social ar fi trebuit să implice un calcul matematic extrem de simplu. Ordinea operațiilor reclama în primul rînd drept primordială înmulțirea tăierilor de sinecuri instituționale, unde ANCOM, ASF, ANRE și o întreagă pleiadă de institute bugetofage ar fi trebuit reduse la un minim, oprirea căpușării activelor statului și diminuarea drastică a tot ce înseamnă consilii de administrație, verificarea și eficientizarea cheltuielilor parlamentare și locale. Nu există acel semnal sănătos că tot ceea ce a fost pînă acum o Mare Împărțeală de salarii și sporuri grase va fi înlocuită de amputarea drastică a dezmățului bugetar. În lipsa unei comunicări clare, începînd de la președinte, că noua administrație va începe prin a ne arăta că taie în primul rînd de la cei ce ne-au furat cu cinism pînă acum, scăderea principală va fi una a nivelului de trai și va fi suportată de micii întreprinzători și de populația generală. Colac peste pupăză, capul de afiș al ultimelor zile e ținut de dramoletele împărțirii funcțiilor ministeriale, de amenințări mai mult sau mai puțin voalate, uși trîntite, dialoguri vexate pe rețelele sociale, leșinuri teatrale, pentru ca, într-un final, ei să pupe Piața Independenței, declamînd-și dragostea pentru neam și patrie.
Pianul, însă, îl vom căra tot noi.
Radu Ciornei,
Doctor în Microbiologie, Imunologie și Genetică Moleculară, cu studii făcute în România și în Statele Unite ale Americii. Fost deputat USR de Suceava în mandatul 2020-2024.
