Pe 18 august 2024, legenda cinematografiei franceze, Alain Delon, a murit la domiciliul său din Douchy, la vîrsta de 88 de ani. Într-o intervenție telefonică la Radio Top, Maestrul Mihai Pînzaru – PIM a vorbit despre marele actor.
”Eu aveam zece ani cînd, dacă țin minte bine, auzisem de cinematografia franceză. Cînd aveam eu zece ani, el avea douăzeci de ani… se ridica și el ca o stea pe frontispiciul acesta francez. Să nu uităm că în perioada aia, la noi în țară domina cinematografia sovietică, să mai spunem, ca diversitate, cinematografia țărilor socialiste, și categoric că știam grozav despre Hollywood-ul care, cu toată cenzura, penetra, eu știu, programele ecranelor românești. Erau și filme americane, încet-încet. Dar dintre filmele astea occidentale se impunea cinematografia franceză. Venise balul francez, mai veneau apoi și pelicule din Anglia, italienii erau prezenți și cu <piciorul> bine pus pe ecrane, în sensul ăsta era neorealismul italian. Iar printre figurile, eu știu, care creau așa o mișcare de fani, încet-încet s-a impus și Alain Delon. Alain Delon care a devenit un idol de frumusețe, femeile toate, fetele toate, toată lumea era îndrăgostită de aspectul său. Alain Delon fiind un băiat frumos, în sensul ăla adevărat, un băiat care cînd apărea strălumina, strălucea. Era un chip luminos, un corp armonios… bine, îl ajuta și subiectul filmului, dialogurile îl ajutau, era foarte bine plasat în roluri, țin eu minte <Rocco și frații săi>, un film extraordinar. Apoi, pe parcurs a devenit figura aceea de gangster simpatic, ori polițist simpatic, rolurile alea care au făcut vogă în istoria cinematografiei.
El a reușit să devină un star mondial datorită carismei lui personale, a avut potențial, a fost extraordinar de fotogenic… Apoi, stilul lui de viață, să nu uităm că el la 20 de ani era un om care trecuse prin aventuri pe care multe dintre personajele sale parcă le anunțau cumva… un viitor care era de fapt un trecut al lui pe care îl bătucise. A fost un turbulent, el n-a fost iubit de părinți, a fost tot timpul frustrat ca un copil nedorit. Și atunci s-a purtat ca atare, nu?! Un copil care s-a maturizat în frustrări. Să nu uităm că el a fost în Legiunea Franceză. Să nu uităm că în perioada, eu știu, primei lui tinereți, cînd era el în armată, era războiul din Vietnam, la Dien Bien Phu, celebra bătălie în care trupele franceze au fost înfrînte de cei din Vietnam. Pentru că Vietnam era colonie franceză. Multe aspecte legate. Nu era chiar așa de liniștită lumea după Al Doilea Război Mondial cum credem noi. A început lumea colonială să se debaraseze de colonialism.
Filmul este o platformă, așa, de influență. De la maniera de a te îmbrăca, de a te purta, de a lansa muzică, stiluri de dans. Ei, una dintre percepțiile pe care le-a pus vieții sale Alain Delon, cel puțin în România… El a apărut într-un film într-un cojocel din ăla de oaie, cu blană, cu guler, trei sferturi, și îi stătea foarte bine. Și atunci cînd a impus, eu știu, alura lui, îmbrăcat la maniera asta, a impus și la noi în România, eu știu, moda asta a lui Alain Delon. Numai că era foarte greu, nu aveam case de confecții, întreprinderi mari și atunci micii întreprinzători au dezvoltat o cojocărie din asta aplicată și a apărut <rangilonul>. De la Alain Delon a ajuns <rangilon>. Fonetic. Era greu să spui Alain Delon. Și făceau micii meșteșugari, erau cojocarii aceștia pricepuți…. și toată lumea a avut <rangiloane> din astea.
Ce mi-a plăcut foarte mult, el a crescut frumos, el era și un tip care crea prietenii pentru oamenii inteligenți și cu căldură frățească, mă gîndesc la un Jean Gabin, la un Lino Ventura. Iar el a avut un prieten. O viață remarcabilă a unui personaj aduce în prim plan și pe cineva care îl arată într-o oglindă, îl sprijină, ca într-un binom, este ca într-un tandem. El a fost prieten cu Jean-Paul Belmondo. Și ei au trăit mult și au fost prieteni. Au avut o realizare extraordinară, au impus cinematografia franțuzească… Și, ca să înțelegem valurile astea de apariții, de actori, după ei a venit Depardieu, ca forță, ca expresivitate a școlii franceze. Cam așa am perceput eu lucrurile”. (Foto: știripesurse)
