De Ziua Copilului, în județul Suceava au fost organizate mai multe evenimente. Tot la începutul lunii, pe 5 iunie, s-a sărbătorit Ziua Învățătorului și a fost liber la școală. Discutînd, în cadrul unei emisiuni la Radio Top, despre aceste evenimente și despre sfîrșitul de an școlar, care vine la pachet cu mai multe examene, jurnalistul și scriitorul Neculai Roșca și-a adus aminte de perioada în care el era elev.
”Marcam și noi într-un fel Ziua Copilului la școală, dar superficial. Dar școala-i o distracție acum față de școala de acum 40 de ani (rîde). Vedeți cîte prilejuri de distracție sînt la școală?! Cu învățatul e mai complicat… cu dureri de cap. Îi gata anul școlar… urmează <febra examenelor>, cu Bacalaureatul, cu Evaluarea Națională… Pe vremea noastră aveam examenul de treaptă. Dacă doreai să termini liceul trebuia să dai examen pentru treapta a doua de liceu… S-au închis cataloagele cred că mai peste tot, s-au încheiat mediile…
Meditații pentru Bacalaureat nu am făcut și nici nu am cunoscut persoane în jurul meu care să fi făcut meditații. Poate că erau dintr-ăștia dedicați, într-adevăr, știam de colegi de-ai noștri… Eu eram printr-o clasă mai din spate, F – mecanică, la <Hurmuzachi>. Erau jumătate mecanică, jumătate la electricieni. Eram liceu industrial. <Eudoxiu Hurmuzachi> era liceu industrial. Bine, nu pentru o perioadă lungă de timp, cred că vreo patru sau cinci generații, contingente dintr-astea, că mai înainte a fost liceu teoretic, după aceea s-a transformat, prin anii `70, în liceu industrial și acum e colegiu național.
Eu eram într-a XII-a F, ultima clasă din școală, și îl aveam pe colegul meu Witovski Peter, era ultimul elev al Liceului <Eudoxiu Hurmuzachi> (rîde), ultimul din catalog. Dînsul încheia catalogul, Peter Witovski. Noi am fost și rămînem pe viață prieteni de la navetă, în primul rînd, pentru că făceam naveta. Aveam colegi de la Putna și eu eram de la Vicov. Putna-Vicov veneau cu trenul dintr-o parte a județului, iar din zona Dornești-Milișăuți din partea cealaltă, era altă gașcă. Și acum foarte mulți copii fac naveta cu trenul. Cu cel de la Putna. Witovski venea din Putna, el era și la cap de linie. Cred că doi erau de etnie germană… Soția avea colegii tot de la Putna și așa ne-au grupat, cum s-ar zice, pe căprării – <bă, aștia de la Putna și Vicov, la F cu ei, hai, și Dornești, ce-i asta, Dornești?!>… la A erau cei aleși <pe sprînceană>, copiii de dascăl, oamenii cu poziție socială… Bun, și pe acolo erau cîțiva copii care făceau ore (pregătire – n.r.)… atunci erau trimiși de acasă <băi, tu ești băiat de om cu vază în Rădăuți, trebuie să te faci doctor!>. Și ăștia care aspirau să devină medici luau ore, într-adevăr. De la F pînă la A dispărea treaba cu meditațiile, cred că din B – C… Ici-colea intrau la medicină, dar marea masă erau toți călare, aici… Ne-am regăsit la școala din parc, la universitate. Era institut de învățămînt superior (Institutul de Învățămînt Superior de la Suceava, care pe 7 martie 1990 s-a transformat în Universitatea ”Ștefan cel Mare” – n.r.).
Cei cu A erau toți mai scunzi decît noi. Știți cum am remarcat? Eu aveam în liceu 1.87 m, cît am și acum. Profesorul de română, domnul Luca Bejinariu, zice <Bă băiete, tu nu te mai termini de ridicat!>… și nu eram doar eu, eram vreo 5 sau 6 peste 1.85 m, iar cei mai înalți, unde eram poziționați? În ultima bancă, nu?! Iar cei mai mici, cu A, țin minte de unul Adăscăliței, foarte mic, într-adevăr, își merita locul în prima bancă. Dacă ne punea pe noi, hăndrălăii, nu mai vedea băiețelul de la oraș nimic, dacă întîmplător se rătăcea printre noi nu vedea tabla. Noi eram bine hrăniți, cum ar veni, de la muncă… Dar erau și din Rădăuți, de pe Toloacă veniți, sigur, nu de la bloc. Toloaca este un cartier al municipiului Rădăuți, s-a construit intens pe acolo în ultima perioadă și de acolo veneau tot oameni voinici dintr-ăștia… Cu cît veneai mai din centru și mai de la bloc, cu atîta erai mai pirpiriu și șansa de ajunge în clasa A și de a lua meditații pentru medicină era tot mai mare (rîde).
Dar una peste alta, se făcea școală bună, iar profesorii erau tot aceiași. Dacă <Hurmuzachi> era denumit liceu industrial, nu însemna că era liceu de categoria B sau C. Aici, la Suceava, <Petru Rareș> era tot liceu industrial. De fapt, singurul liceu teoretic din Suceava era <Ștefan cel Mare>, care a rămas. Și, pare-mi-se, <Nicu Gane> la Fălticeni, dacă ține eu minte bine. Și Liceul Pedagogic. Pedagogicul-pedagogic. Și Militarul-militar, Sanitarul-sanitar, astea dedicate. Și restul industriale”.
