… de ani săptămîna trecută, cînd a plecat. În mod oarecum logic, dintre nenumăratele sale talente și domenii în care și-a manifestat talentul cu totul excepțional, cel pe care și l-a asumat parcă mai cu îndîrjire decît celelalte este muzica, el cîștigînd în carieră și 3 Grammy Awards (dar și un Emmy, un Oscar și un Tony, numărîndu-se printre foarte puținele nume care au reușit să le obțină pe toate patru, chiar dacă unul din acestea, Oscarul, i-a fost acordat la o categorie necompetitivă, pentru niște merite cumva colaterale). A fost inclus chiar și în Rock and Roll Hall of Fame, fiind considerat unul din precursorii genului, chiar dacă piesele cu care și-a cîștigat notorietatea în anii `50 erau din genul prea puțin cunoscut la noi, calypso, primul său album, din 1956, avînd chiar titlul „Calypso” și intrînd definitiv în istorie ca primul album vîndut în peste un milion de exemplare în decursul unui singur an. Aici apare și enormul său hit „Day-O (Banana Boat Song)” cu care și-a cîștigat notorietatea mondială, chiar dacă în clasamentele de singles piesa a urcat doar pînă pe locul V.
Belafonte a fost totodată și un important activist pe plan social, zeci de ani fiind ambasador UNICEF pentru drepturile omului. A fost prieten bun și confesor al lui Martin Luther King, a criticat aspru administrațiile Bush și Trump, o organizat prima vizită în SUA a lui Nelson Mandela după eliberare, a fost cel care i-a adunat pe cei mai mulți muzicieni americani pentru înregistrarea celebrei piese „We Are the World” în 1985, avînd o contribuție majoră la colectarea de fonduri pentru combaterea foametei în Africa. A umplut stadioane la concertele sale între 1950 și 2003, cînd a renunțat să mai susțină concerte. Cei mai mulți români trecuți de prima tinerețe și-l vor reaminti, desigur, din episodul Muppet Show în care apare cîntînd chiar „Day-O”.
A fost o figură demnă, elegantă, luminoasă. A fost. Domnul să-l odihnească în pace! (Foto: NPR)
