„Îmi pare bine că am ieșit la pensie. Acuma 10, 15, 20 de ani contestam pensionarii. Ziceam că pensionarii sînt o pierdere și fac statul să meargă înapoi în tot ceea ce înseamnă cultură și civilizație. Am zis că ieșitul la pensie e ca și moartea, că nu mai exiști, că ești inutil și se plătesc bani pentru ce-i inutil. Acum m-am maturizat și mi-am schimbat părerea. Sînt fericit și voiam să ies mai demult la pensie, pentru că am pierdut vremea. Ca profesor m-am gîndit că am pierdut vremea. Locul meu nu a fost în învățămîntul preuniversitar. Gîndirea mea era să ajung în învățămîntul universitar, unde era o trecere și o chemare. Problema era cu doctoratul de șase ani. Eu îmi pierdusem prin diferite facultăți diploma de Bacalaureat și nu aveam dosarul complet. Diploma era la un liceu din Iași, însă trebuia să o trec prin Monitorul Oficial, să stau două luni. De asta nu am făcut doctoratul. Au fost două cazuri: unul la Iași și celălalt la Suceava. Eram cu domnul profesor Mihai Iacobescu și trebuia să dau doctoratul în istoria artelor, istoria artelor în sensul artelor vizuale. Arte vizuale înseamnă și arhitectură, înseamnă și cimitire, adică tot ce văd și este obiect care devine un obiect de artă. În asta am vrut să-mi dau doctoratul cu domnul profesor Iacobescu. Am avut 37,8 ani de muncă și am o pensie de 2.000 fără 3 lei. Mai primesc 999 de lei de la Uniunea Artiștilor Plastici. Am o căsuță dată de doamna profesor Ana Sorocean, unde țin tobele, violoncelele, viorile, chitarele reci și electrice, muzicuțele… Nu sînt eu omul cu tobele, însă îmi place să mă joc cu tobele. Îmi place să mă joc cu chitara. Nu vreau să cînt într-o trupă, nu urmăresc lucrul ăsta”. Pictorul Constantin Ungureanu-Box.
