„Noi avem de niște ani, de prin 2016, un atelier de caligrafie. La debut, sincer am avut îndoieli că vor exista interesați. Însă, în fiecare an avem mai puține locuri decît solicitări și facem în schimburi. Inițial, am gîndit un atelier normal pentru elevi. Atelierele se desfășoară în vacanțe și copiii vin singuri. Mai nou, de vreo doi ani, sîntem invitați noi la școli pentru atelierele respective, ateliere de o oră – două. Proiectul se bucură de succes pentru că în școală nu se mai face caligrafie. Și-atunci a devenit o chestiune care se încadrează la <lux>. Sperăm ca Guvernul să nu o taxeze. Pe de altă parte, să nu uităm că pe vremuri se scriau multe scrisori. Nu era Facebook, nu era mail. O dată cu tehnologia dispare practic partea de memorialistică și e un lucru oarecum îngrijorător, fiindcă în multe cazuri din corespondență aflăm tot felul de lucruri foarte interesante. Din corespondența electronică nu cred că va rămîne ceva vreodată. Nimeni nu-și înregistrează, nu-și salvează mail-urile. Erau destul de multe discuții filozofice, discuții literare, discuții muzicale, prin corespondență. Astăzi, dai un telefon și te lămurești”. Directorul Muzeului Național al Bucovinei, Emil Ursu.
