„Eram elev de liceu și, începînd cu clasa a IX-a, am fost prins în tot felul de acțiuni. Era interesant, mai ales că în clasa a IX-a nu înțelegeam foarte multe despre conținutul ideologic. Cu timpul am conștientizat latura ideologică, dar, pe noi, ca tineri, ne interesa mai mult partea festivistă. Existau momente de muzică, distracție, mici, bere, fanfare. 23 august și-a pierdut din semnificația pe care a avut-o pînă-n 1989 și este absolut normal să se întîmple așa, fiindcă regimul comunist a confiscat, a deturnat, a ideologizat această zi. Pînă la urmă, e un eveniment extrem de important pentru istoria modernă a României, și nu numai. Pentru 23 august trebuie raportare la Pactul Ribbentrop-Molotov, la celebrele înțelegeri, protocoale secrete, de pe urma cărora avem de suferit și astăzi. Noi, România, Polonia, apoi statele baltice și Finlanda. 23 august 1939. După aceea, avem 23 august 1942, începutul bătăliei de la Stalingrad, una dintre cele mai mari din întreaga istorie, o bătălie care a produs o conjunctură nefavorabilă în plan geopolitic Germaniei și care a produs în final, inevitabil, însuși actul de la 23 august 1944. Fără dezastrul de la Stalingrad, în care au murit aproape în totalitate Armatele a 3-a și a 4-a Române, nu s-ar putea vorbi de un 23 august 1944. Trebuie să vorbim de echilibrul de forțe, de acțiunile militare, de situația în care se găsea România la momentul respectiv. Conform tuturor analizelor, România putea să reziste în continuare asaltului Armatei Roșii. Poziția geopolitică a României rămîne una extrem de importantă în raport cu celelalte state din zonă. Pe de altă parte, s-a evitat o prelungire a catastrofei, s-ar fi ajuns la operațiuni militare, la acte de ocupație, la distrugeri, care decurg din conflictele militare. Din păcate, momentul 23 august 1944 nu a putut fi speculat, pentru că ulterior Armata Roșie ocupă teritoriul românesc, aliații se înțeleg printr-un protocol secret între Churchill și Stalin, se ajunge la un procent de 90% comunizare în cazul României, monarhia este înlăturată în 30 decembrie 1947 și principalul arhitect al zilei de 23 august este obligat să abdice. Din 1948 și pînă în 1990, actul de la 23 august a avut diverse semnificații: la început insurecție, apoi revoluție de eliberare națională, antifascistă și antiimperialistă. Deci, a fost așa cum și-a dorit regimul”. Profesorul doctor în istorie, Daniel Hrenciuc. (Foto: wikipedia.ro)
