”Ca părinte, îmi dau seama că din punct de vedere emoțional lucrurile sînt complicate. Fiica mea, un copil de clasa a VI-a, îmi explică ce dificultăți întîmpină. O văd de multe ori tristă, dezamăgită, dar nu neapărat de ceea ce se întîmplă în maniera de predare, ci mai ales atunci cînd vine vorba de evaluare. E foarte complicată evaluarea online din cauză că primesc mai multe tipuri de teste cu răspuns pe loc. Acestea presupun o oarecare rigoare. Nu pot fi teste cu răspuns deschis în care să ai libertatea să scrii, să ai timp să te gîndești, pentru că există din partea cealaltă, a profesorilor, sentimentul că ar putea să-i ajute cineva. Și-atunci se găsesc niște soluții care nu sînt tocmai cele mai eficiente din punctul de vedere al dezvăluirii conținutului pe care copilul îl poate oferi. Deci, din punct de vedere emoțional, lucrurile sînt complicate. Sînt convinsă că și pentru profesori, deoarece îi văd de multe ori cît insistă să deschidă camerele. S-au obișnuit destul de mulți să se întîmple lucrurile cu camera închisă. Fiica mea îmi explică următorul aspect: dacă aș sta 6 ore cu camera deschisă și poziționată în ecran, m-ar durea foarte tare spatele. De aceea, copiii se mai mișcă. Uneori am văzut-o și cu laptopul în pat. E adevărat că ce face ea e destul de mult și aproape că se ține pasul cu ceea ce s-ar putea întîmpla la școală. Lucrează la un nivel destul de ridicat. Au și șase, și șapte ore pe zi. E mult, și gîndiți-vă că la școală ora de educație fizică presupunea mișcare. Acum nu poți să faci așa ceva. Există pauza în care se întîmplă să socializezi, să comunici. Nu prea se mai întîmplă acasă pentru că probabil în acea pauză fiecare își găsește altceva de făcut. Puțin cred că se mai întîmplă pe partea de comunicare directă. E vorba de afectarea emoțională și-n raporturile cu profesorii, dar mai ales cu colegii. Cu colegii, acolo-i cel mai grav. Ei nu se mai întîlnesc, nu-și mai povestesc, așa cum o făceau odată. Copilul meu își dorește atît de tare să meargă la școală încît mi-a spus că vrea să fie printre copiii care să testeze vaccinul în momentul în care va fi disponibil pentru vîrsta pe care o are. Fata mea este capabilă să facă orice pentru a merge la școală. Eu și soțul meu ne-am vaccinat tocmai datorită dorinței ei de a ne vedea vaccinați, pentru ca lucrurile să poată să se schimbe”. Simona Sofroni este profesoară, mama unei fete care este în clasa a VI-a la Colegiul Național ”Ștefan cel Mare” și directoarea AJOFM Suceava.
