Fără număr, frați români! Exact atîtea minunății de limbă, stil și imaginație ne-au oferit televiziunile de tot felul în ultima săptămînă: fără număr! Vedeți ce ușor e să construiești o anomalie de limbă? Vă mărturisesc însă că mie îmi vine foarte greu să o fac, că îmi ia minute bune pînă să dibuiesc și să dibăcesc o sintagmă de acest calibru („exact… fără număr”!) în timp ce împiedicații în propriile lor limbi (dar parcă și mai abitir în proprii lor neuroni – cîte unul de căciulă, stați liniștiți!) o fac cu atîta naturalețe, încît devine limpede că privirile lor – adesea bovine! – normal că nici nu au învățat vreodată să se exprime. Las la urmă minunile de limbă generate de meciul din Armenia, fiindcă acolo măcar putem vorbi de circumstanțe atenuante: după așa catastrofă e greu să vorbești altfel decît în alinturi… de mamă!
Așadar: pe 1 aprilie (nu-i păcăleală) la ora 10.48, ce ne zise reporterul RTV? Că „… în urma accidentului, s-a ales cu un picior fracturat și cu UN BRAȚ DEBLOCAT”! Am eu așa o bănuială că împiedicătura de domnișor reporter tare ar fi vrut să behăie „DISLOCAT”, iar în loc de asta a grohăit „DEBLOCAT”! Problema, am spus-o mereu, nu e de viteză, de neatenție, ci de vocabular, adică de lectură, deci de școală în general! La domnișorul cu microfon. La șefii lui din RTV, e de bun simț. Adică de lipsa acestuia.
Tot acolo, cu cîteva minute înainte, adica la 10.25, o domnișoară de data asta (cu exact tot atîta școală, e clar!), cîrîie: „… pentru a afla exact MOTIVUL DIN CAUZA CĂRUIA s-a produs accidentul”! Aloooo, fetiliii! Asta cu MOTIVUL CAUZEI violează timpanul doar nițel mai hotărît decît CAUZA MOTIVULUI! Ia încearcă, fătucă, hai, să întortochezi fraza aia dibace invers: „… CAUZA DIN CARE MOTIV s-a produs…”. Să vezi dacă nu or înțelege mai bine esența miezului conținutului toți din neamu’ mamei tale!
Doamne, cîte mai am, dar spațiul (era să scriu „rana din pulpă”!!!) nu mă lasă! Însă nici nu pot să-l las neantologat pe Dl. General Nea Puiu (cum, care?, cel care ne zicea ca nimeni altul despre FIRLANDA și LICHENȘTAIN pe cînd antrena Naționala!), care, traumatizat de meciul din Armenia, a băgat scurt, imediat după cataclism: „Aveam posesia mai mult în JUMĂTATEA NOASTRĂ DECÎT ÎN TREIMEA ADVERSĂ”! Spuneți și dv., frați români: e drept așa? Adică noi, 11 la număr, să acoperim ditamai jumatea de teren, iar ălora, tot 11, să li se repartizeze doar o treime? Acu’ abia am înțeles de ce pierdem mereu! Huo FIFA și UEFA!
