UN ROLLS-ROYCE NU FACE CÎT UN JAMES JOYCE! Este un joc de cuvinte în spiritul lui Joyce din Ulise. Cred că i-ar fi plăcut. Ulise este unul din romanele mele favorite, l-am citit de cîteva ori, o dată cu creionul în mînă, ca să învăț. Se vede cred mai bine ca stil în romanul meu „Playback”. A împărtășit cumva soarta modelului. Cenzurat și apărut multă vreme după ce l-am scris (scris între 1979-82, apărut în 1995). Am căutat urmele lui Joyce la Paris și Zurich pe unde m-au dus pașii. Îi sînt foarte dator, nu a scăzut niciodată în admirația mea.
Pretextul acestui documentar este o simplă dată – 2 februarie 1922: cînd apare la Paris romanul lui James Joyce „Ulise”. Dată de răscruce în literatura secolului al XX-lea.
Librăria Shakespeare&Company. Locul e îngust, plin de rafturi ponosite – pînă la mansardă. E un imobil cam dărăpănat, vechi, al cărui farmec n-a dispărut. Cînd trec prin Paris intru aici în căutarea unui titlu, să răsfoiesc o carte. Librăria face din interbelic gloria literaturii americane. O librărie unde a poposit “generaţia pierdută” Hemingway, Fitzgerald, Henry Miller. Îi găseai printre cărţi, bînd, tăifăsuind. Veneau pentru că puteau citi presă americană, reviste de cultură greu de găsit. Veneau să îşi spună ce mai scriu.
Azi librăria e plasată în faţă la Notre Dame şi a buchiniştilor pe malul stîng al Senei. În anii `30 era pe Rue d’Odeon nr.12 (aproape a locuit Cioran la nr. 21) şi patroană era Sylvia Beach. I-am căutat volumul de memorii, fără succes. A închis librăria odată cu ocuparea Parisului de nemţi. După război a reapărut, dar s-a mutat aici. Cei care o frecventează azi sînt tot scriitori, jurnaliști americani în căutare de muză. Cum cărţile sînt în engleză, selecţia clienţilor se face de la sine. Mulţi scriitori în exil la Paris aflaţi în faliment s-au salvat vînzînd-şi cărțile aici. Locul are o asemenea legendă că sînt destui care vin de la NY, Boston etc., doar ca să se pozeze. Pereţii – plini de afişe, fotografii, amintiri.
Pe aici au trecut Allan Ginsberg, Ferlinghetti etc., altă generaţie, de data asta „beat“. Le-am văzut librăria la San Francisco, The City Lights Books, cu care şi seamănă. Au transferat aici atmosfera de acolo. Americanii au complexul culturii franceze, aici e un pasaj unde regăsesc ce au lăsat acasă. Vin aici să fie între ai lor. Dacă eşti student sărac cu pretenţii de poet sau romancier debutant şi eşti fără resurse, poţi să ceri să dormi aici. Ţi se va da un pat dacă cineva te recomandă ca poet de talent, să zicem. Mi s-a întîmplat să mă lovesc de un pat pliant în care dormea în toiul zilei un asemenea homeless. Mîine va face gloria literaturii peste ocean.
Librăria e un loc de cult, de pelerinaj. S-au scris vrafuri de cărți, apar referinţe, note de subsol, articole, s-au făcut filme. Librăria Shakespeare&Company nu trebuie ocolită. Şi nu doar pentru amintirile ei fabuloase. Întîi de toate pentru cărţi. Titlurile peste care dai merită toată osteneala. Multe nu sînt de găsit în altă parte. Dacă ai puţin noroc, poţi să asişti la lectura unui geniu sau a unui poet consacrat, ori la o conversaţie “fierbinte”. Spiritul locului nu a murit, e viu.
Ce lipsește din acest peisaj parizian este chiar James Joyce. A venit la Paris în 1920 de la Zurich unde trăise în timpul războiului. Zurich păstrează și azi amintirea trecerii lui pe acolo. Adresele unde a locuit, cafenele și restaurantele unde îi plăcea să facă boemă, locurile lui favorite de plimbare sînt marcate. A murit aici în 1941 și tot aici este înmormîntat. Am bătut aceste locuri cu pasul într-o vară. Poate am să scriu odată un eseu, ceva de genul „Joyce la Zurich”. Mi-ar plăcea, dacă m-ar lăsa cumva timpul în pace. (pagini de jurnal)
Stelian Tănase
