Binecunoscut publicului sucevean pentru originalitatea creației sale arhitecturale, Doru Olaș debutează în acest an cu un volum apărut la Editura Opera Magna din Iași. Este un mixaj de imagine și verb, în care autorul dă măsura talentului său vizual, a unui umor plin de subtilitate cu verbul. După cum spuneam, este un debut în poezie și poate că, uneori, cuvîntul său este ușor ezitant, poate că apar foarte mici stîngăcii. Însă, cu toate acestea, un talent al rostirii deosebit dă naștere unor poeme notabile, demne de orice pană: „Ce n-aș fi dat să fi avut/ mîndra haină de pe tine./ Ce n-aș fi dat să fi avut/ chipul tău pictat în mine./ Ce n-aș fi dat să fi avut/ trupul tău cuprins de mine./ Ce n-aș fi dat să fi avut/ Umbra mea rămasă-n tine.” (pagina 33).
Cititorul va remarca o muzicalitate deosebită, o nostalgie a iubirilor trecute, pe care autorul le dezvăluie cu o bine mascată nostalgie. Caricaturistul semnează, de asemenea, desene pline de un umor subtil, dintre care le citez pe cele de la paginile 51 („Noe, ai complectat adeverința de circulație?”) și 75 (Dragă, stai și tu în casă, căci cu pandemia asta, cine o să-ți vină la înmormîntare?).
Arhitectul născut la Vama nu vă va dezamăgi, dragi cititori. Sper ca – în viitor – numărul cărților semnate OLAȘ să fie din ce în ce mai numeros. Poet și desenator de talent, coleg de generație cu alți arhitecți de mare viziune formați la școala ieșeană, prietenul nostru va progresa de la un an la altul. Probabil se va inspira din sumedeniile de cazuri pe care le va întîlni, de viața noastră (așa cum este), de amintirile unui trecut bogat și împlinit.
Atrag atenția în special asupra desenului de pe copertă, în care două personaje burlești întind pe sfori rufe cu chipuri pictate pe ele, sugerînd personaje ce stau la ferestre… Probabil că nu-i este străină autorului viața teatrală, el care este tatăl unei talentate actrițe, ce începe acum o carieră (sperăm) fulminantă în lumea scenei.
În concluzie, avem în fața ochilor un volum original, căruia nu-i lipsește decît sunetul… Dar fiecare dintre noi se poate închipui în carte, dînd frîu liber imaginației și constituindu-și propria scenă.
Felicitări, Ghiocel! Ai reușit un exploit (cum zice francezul) pe care îl aplaud acum. Aștept cu interes noile tale lucrări, expoziții, glume.
Pe copertă, soarele răsare. Fie ca și pentru noi, în aceste momente de cumpănă, să apară lumina speranței.
Elena-Brîndușa Steiciuc
