Universitatea Harvard a fost generoasă pe perioada pandemiei. A deschis larg porțile unor cursuri diverse, din domenii variate, oferind acces gratuit on-line.
Temele sînt de-a dreptul seducătoare. Eu am ales să vă prezint unul care m-a fascinat prin subiectul său: tragedia Othello văzută din perspectiva rasismului.
Adică să-l dezbrăcăm pe Othello de haina geloziei ca să-l vedem victimă a discriminărilor rasiale? Ciudat, nu?
Ei bine, spre deosebire de sistemul românesc de învățămînt, cel de la Harvard se opune sublinierii și impunerii unei teze. Cursul de față este un exemplu de polemică a ideilor și dezbatere a interpretărilor unui text, spectacol de teatru, film, artă vizuală, muzică.
Este al treilea dintre cele patru cursuri Harvard Shakespeare realizate de Stephen Greenblatt, care includ: „Viața și opera lui Shakespeare”, „Hamlet: fantoma” și „Neguțătorul din Veneția: Shylock”.
În cursul dedicat maurului Othello sîntem introduși în epocă printr-un scurt clip despre istoria Veneției și se discută despre ea dintr-o varietate de perspective.
Cursul nu dorește să acopere tot ceea ce a fost scris despre Othello, ci vrea să găsim o cale care să ne ajute la regândirea ansamblul piesei. Evident că punctul de intrare ales este personajul Othello, așa-numitul „Maur al Veneției”. Maur, nu în sensul strict de musulman, ci mai degrabă de ne-creștin.
Se analizează modul în care Othello spune o „poveste” în piesă despre el însuși și despre ceilalți. Se ajunge apoi la studierea felului în care actorii, regizorii, compozitorii și alți artiști spun povești prin Othello în operele lor. Concentrîndu-ne pe aceste povestiri, descoperim cum ele atacă subiecte mai generoase: rasa, puterea, identitatea culturală și granița dintre fapt și ficțiune.
Evident că la asta se ajunge prin abordări diferite. Prelegerile video sînt scurte și filmate la Veneția și la Universitatea Harvard, inclusiv în Biblioteca Houghton din Harvard. Lecturile se întind de la piesa lui Shakespeare la lucrările ulterioare ale lui Toni Morrison, Keith Hamilton Cobb și Mehmet Ali Sanlikol, manuscrise despre care puțină lume a auzit.
Fascinantă este trecerea în revistă (cu textul în față) a modurilor prin care Othello se reprezintă pe sine și pe Desdemona în Senatul venețian. Apoi, cu ajutorul lui John Overholt, curatorul bibliotecii Houghton, aruncăm o privire atentă asupra cărților din colecțiile speciale ale Harvardului pentru a explora contextul istoric al dezvoltării africanilor și „maurilor” din Europa secolului al XVII-lea.
Revedem (rămînînd cu textul în față) cum Iago „rasistul” regizează scene pentru a-l convinge pe Othello că Desdemona este infidelă, manipulînd, printre altele, faimoasa batistă. Apoi, cu ajutorul curatorilor Matt Wittmann și Dale Stinchomb, care îngrijesc colecția de teatru de la Harvard, plonjăm în cariera a doi mari actori negri: Ira Aldridge (1807-1867) și Paul Robeson (1898-1976). Ei au sondat provocările piesei ca interpreți faimoși ai lui Othello, actori care au exploatat textul pentru a sluji activismului politic din vremea sclaviei.
Fascinantă este și partea prin care cursul face o incursiune în muzica clasică oprindu-se pentru început la două titluri de referință: „Othello” lui Giuseppe Verdi și „Othello in Seraglio” de Mehmet Ali Sanlikol (un faimos compozitor turc, nominalizat la Grammy în 2014) cu a sa lucrare categorisită drept „coffeehouse opera”. Mehmet Ali Sanlikol vorbește despre inspirația avută la nașterea „operei de cafenea” prin combinarea tradițiilor muzicale clasice europene cu cele turcești, plasînd textul lui Shakespeare în haremul sultanului, criticînd „orientalismul” specifice atît operei lui Verdi, cît și dramei renascentiste.
De la Federico Cortese, directorul Orchestrei Simfonice de la Harvard-Radcliffe, aflăm aspecte inedite referitoare la adaptările secolului XIX ale lui „Othello” de Verdi și Rossini, el analizînd și modul în care societatea oferă și va oferi noi posibilități de explorare a tragediei shakespeariene.
Cursul are și teme pentru acasă. Dar temele nu verifică cunoștințele. Temele ne invită să reflectăm asupra lui Othello din perspective inedite: rasiale, sexuale și religioase.
Pe parcursul întregului curs atrag atenția apelul la reprezentări din arta vizuală avîndu-l ca subiect pe Othello. Multe dintre aceste lucrări sînt provocatoare, începînd cu exotice gravuri din secolul al XIX-lea și terminînd cu fotografii din secolul XX ale unor actori albi care au jucat rolul lui Othello pictați în negru. Sînt imagini care afectează plăcut simțul estetic.
Istoria lui Othello este, oarecum, istoria concepției Occidentului despre bărbații negri percepuți drept străini rasiali. Un gînd care îți vine în minte în acest sens te poartă spre soarta miilor de refugiați africani pe care pandemia coronavirusului din media pare să-i fi înghițit cu totul.
Dacă citiți tragedia lui Othello pentru prima dată, acest curs este o introducere minunată. Dacă o citiți pentru a suta oară, cursul este șansa perfectă de a vă revizui și reîmprospăta viziunea despre tragedia lui Shakespeare și moștenirea ei.
Geo Alupoae
Critic de teatru şi impresar la Teatrul „Matei Vişniec” Suceava
