Crin Antonescu, pe vremea cînd nu știa că se va tunde, dar și că va fi „ras”. Suceava pe vremea cînd era condusă de Constantin Sofroni (Dumnezeu să-l odihnească). Ion Lungu, pe vremea cînd nu visa să aibă mandate de primar fără număr. Și Ludovic Orban, cînd nu-și putea închipui că un profesoraș putred de bogat de la Sibiu va pune mîna pe Partidul Național Liberal și-l va obliga să nu-l voteze prim ministru pe chiar președintele partidului. Se răsucesc Brătienii și Constantin Sofroni în mormînt, iar Crin Antonescu se răsucește în pat pe la Bruxelles și adoarme pe partea cealaltă.