Săptămîna trecută, Guvernul PNL a numit doi subprefecţi la Suceava, unul dintre aceştia fiind tînărul Daniel Prorociuc, care cînd era mic a vrut să se facă ba preot, ba actor, dar pînă la urmă, la sugestia părinţilor, a ales domeniul economic. În 2009 a intrat în politică, dar la numai 11 ani distanţă a şi trebuit să iasă, pentru că altfel nu ar fi putut să ocupe funcţia de subprefect.
Are cuvîntul Daniel Prorociuc: „M-am născut la Suceava într-o frumoasă zi de luni, 30 august 1982, în jurul prînzului. Mama lucra în Horeca la Restaurantul Bucovina, iar tata era jucător de rugby la CSM Suceava și în același timp responsabil cu achiziția animalelor la fostul IRIC (Abatorul Burdujeni). Am urmat pe rînd clasele I – VIII la Colegiul Național Mihai Eminescu, liceul la Colegiul Economic și Administrativ Dimitrie Cantemir, aici obținînd și diploma de contabil statistician, apoi m-am înscris la Facultatea de Economie și Administrare a Afacerilor (FEAA) din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza Iași, unde am obținut licență în domeniul economic, specializarea Marketing, iar ultimele studii absolvite au fost cele post-universitare la Școala Națională de Științe Politice și Administrative din București, unde am obținut un Master în Publicitate și Reclamă”.
Jupânu’: Care este cea mai pregnantă amintire din copilăria dumneavoastră?
Daniel Prorociuc: Cea în care fratele meu, Codrin, a zis primele cuvinte arătînd spre mine: „Na-Nu”. De atunci așa mă alintă părinții. Diferența de vîrstă între noi este de șase ani.
Care au fost zonele din Suceava în care v-aţi petrecut copilăria şi cum o făceaţi?
Sînt născut și crescut în cartierul Zamca. Practic, copilăria mea s-a petrecut în mare parte pe străzile acestui cartier, alături de copiii vecinilor care mi-au rămas prieteni și în ziua de azi. În fapt, dacă stau și calculez, cu excepția celor şase ani petrecuți la studii în țară, toată viața mea mi-am trăit-o în acest cartier. De asemeni, îmi aduc aminte și desele vacanțe de vară petrecute la bunica mea de la Rădăuți-Prut, judeţul Botoșani, dar și la bunicii de la Probota.
Suceava de astăzi este mult schimbată faţă de Suceava copilăriei dumneavoastră şi dacă da, în bine sau în rău?
Suceava de azi încă păstrează amintirea locurilor din copilărie, dealurile Mănăstirii Zamca, grădinița, școala, dar se vede cu ochiul liber că orașul s-a dezvoltat mult din multe puncte de vedere: modalități de petrecere a timpului liber, dezvoltarea urbanistică, comerț etc.
Cînd eraţi copil ce visaţi să vă faceţi atunci cînd veţi creşte?
Preot. În copilărie eram fascinat de slujbele bisericești, mergeam aproape la toate, țineam toate posturile și făceam rugăciunile zilnice. Aș putea spune că asta e o trăsătură ce o moștenesc de la mama mea. Apoi în liceu mi-am dorit să ajung actor, dar la sugestia a lor mei am ales economia.
Aţi legat prietenii în copilărie care rezistă şi-n ziua de astăzi?
Da, mulți dintre copiii ce îmi erau parteneri de joacă atunci mi-au rămas prieteni pînă în ziua de astăzi. În fapt, nici nu se putea altfel, căci cu unii încă sînt vecin de 35 de ani!
V-a plăcut mai mult în liceu sau în facultate?
În facultate. Mai ales în anul II, cînd am descoperit specializarea care îmbina și economia, și actoria: marketingul. De această specializare s-au legat cei 14 ani de activitate în domeniul privat, totul e fondul unei explozii a accesului la informație prin gradul ridicat de penetrare a internetului și device-urile din ce în ce mai moderne.
Cînd aţi decis să intraţi în politică şi care au fost resorturile care v-au determinat să luaţi această hotărîre?
Decizia am luat-o în 2009, la invitația unui lider PNL de-atunci. Am considerat că e cazul să îmi pun în valoare cunoștințele acumulate și în sfera comunicării politice.
Care este cea mai mare reuşită a dumneavoastră în calitate de membru al Consiliului Local Suceava?
Cred că toate proiectele pe care le-am inițiat și în care am fost implicat au avut rolul de a schimba ceva în bine sau de a aduce normalitatea.
Care credeţi că este cea mai mare problemă a municipiului Suceava şi de ce nu a fost ea rezolvată?
Nu aș numi-o problemă, ci o provocare și nu doar a primăriei și a majorității instituțiilor din România: digitalizarea. E o chestiune la care municipiul a făcut în ultimii ani pași importanți.
Ce vă recomandă pentru funcţia de subprefect al Sucevei?
La această întrebare ar trebui să vă răspundă cei care au făcut nominalizarea și cărora le mulțumesc pentru încrederea acordată tinerilor.
Vă pare rău că a trebuit să părăsiţi Consiliul Local pentru a ocupa funcţia de subprefect?
Atunci cînd am luat decizia de a face pasul către o carieră în administrație mi-am asumat și faptul că va trebui să renunț la cariera politică, inclusiv la cea de ales local.
Din punct de vedere profesional, unde vă vedeţi peste 10 ani?
Numai Dumnezeu știe. Sănătoși să fim toți.
Jupânu’
