Are 55 de ani şi tot se fereşte ca mama sa, ajunsă la venerabila vîrstă de 83 de ani, să nu afle ce boacăne a făcut cînd era mic. Înseamnă că Valentin Popa, născut pe 12 iunie 1964, a făcut boacăne de boacăne, nu glumă. Mama rectorului Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, Despina, a fost contabilă, iar tatăl, Neculai (care din păcate s-a stins din viaţă) a fost tehnician silvic. CV-ul lui Valentin Popa este prea stufos pentru a putea fi publicat, dar cei care sînt curioşi să-l parcurgă o pot face cu ajutorul domnului ghid Google. A visat să se fac doctor şi a devenit doctor inginer şi nu a crezut că va ajunge ministru, dar a ajuns. Valentin Popa se află la cel de-al doilea mandat de rector al universităţii sucevene, însă actualul mandat fiind întrerupt de mandatul de ministru, îi permite acestuia să participe din nou la alegerile pentru importanta funcţie, care vor avea loc anul viitor. Şi o va face, după cum a declarat săptămîna trecută.
Jupânu’: Care este cea mai pregnantă amintire din copilărie?
Valentin Popa: Cea mai vie amintire o am cam de la vîrsta de 6 ani, cînd sosirea Moșului în dimineața de Crăciun a fost un eveniment impresionant. Îmi amintesc foarte clar cum stăteam lîngă bradul împodobit, cum am văzut pe geam sania care a oprit la poarta casei mele din Fălticeni, cum Moșul s-a dat jos și a intrat pe poartă și, desigur, nu pot uita panica care m-a cuprins cînd a trebuit să spun tradiționala poezie pentru a primi cadourile. Un alt moment pe care nu îl pot uita este legat de finalul copilăriei, mai exact de festivitatea de încheiere a clasei a VIII-a, desfășurată în curtea Școlii Gimnaziale nr. 5 din Fălticeni. Îmi amintesc ce trist eram că mă despărțeam de prietenii și colegii mei, mai ales de o anumită colegă, pe care, de altfel, nu am mai întîlnit-o niciodată de atunci.
Cînd aţi fost întrebat pentru prima oară ce vreţi să vă faceţi cînd veţi creşte ce-aţi răspuns?
Mi se pare ca am fost întrebat dintotdeauna, adică de cînd mă știu. Se întîmplă mereu în toate familiile. Deși am fost singur la părinți, am avut o familie numeroasă, cu mulți unchi și mătuși… Iar răspunsurile au fost mai întotdeauna evitate. Abia în adolescență am avut un răspuns ferm: inginer, după ce am cochetat în mare secret cu ideea de a deveni medic.
Ce boacănă mare aţi făcut în copilărie şi ce pedeapsă aţi primit din partea părinţilor?
Despre boacănele mari nu au aflat niciodată părinții și nu aș vrea să afle mama nici acum, la cei 83 de ani, despre ele. Cea mai mare boacănă cunoscută a fost făcută la 6 ani cînd, la joacă, mi-am rupt mîna dreaptă. Pe lîngă faptul că am stat cu mâna în ghips cîteva săptămîni am mers și cu un an mai tîrziu la școală. Suficiente pedepse cred eu, dar nu date de părinți!
Cînd aţi luat decizia fermă de a urma o facultate de inginerie? Şi v-aţi hotărît să vă faceţi inginer pentru că aşa era moda atunci sau pentru că simţeaţi că aveţi chemare pentru acest domeniu?
Eram adolescent deja, prin clasa a X-a, și am fost influențat de un prieten mai mare care era deja student la Iași, la Electronică și Telecomunicații. În plus, aveam aptitudini considerate potrivite pentru inginerie: îmi plăceau matematica, fizica și chimia, dar nu-mi plăcea să învăț pe de rost. La finalul liceului am făcut și primul panou electronic, cu jocuri de lumini comandate de muzică, pentru discoteca liceului.
Părinţii v-au influenţat în vreun fel decizia? Au vrut aceştia să urmaţi o altă carieră?
Nu! Au considerat alegerea mea una potrivită și m-au încurajat să urmez acest drum.
Cînd aţi început facultatea care a fost pragul maxim la care aţi crezut că veţi ajunge din punct de vedere profesional?
Credeam că voi reuși să fiu un bun inginer, dar și o carieră în cercetare sau în mediul universitar era foarte, foarte tentantă, deși știam că este foarte greu, dacă nu imposibil, să ajungi într-un institut de cercetare sau într-o universitate. Am avut noroc de dezvoltarea Facultății de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor la USV în acea perioadă.
Aţi crezut vreodată că veţi ajunge să deţineţi o funcţie de ministru?
Nu! Credeam plauzibilă o funcție de secretar de stat, fiind mai degrabă un tehnocrat, nicidecum un om implicat în politică. Oferta a fost însă extrem de onorantă și generatoare de noi provocări!
Care sînt anii la care v-aţi întoarce dacă ar fi posibil: cei ai copilăriei, ai adolescenţei sau ai tinereţii?
Cu siguranță, aș dori să mă întorc la anii studenției!
Cînd aţi legat prieteniile care au ţinut pînă în ziua de astăzi?
Cu trecerea anilor, cercul de prieteni se face din ce în ce mai mic. Pînă astăzi am cel puțin doi sau trei prieteni apropiați din vremea liceului, dar și doi sau trei din vremea studenției.
Dacă ar fi să daţi timpul înapoi aţi încerca să schimbaţi ceva?
Îmi pun periodic această întrebare de foarte mulți ani și întotdeauna am mulțumit Bunului Dumnezeu că m-a binecuvântat cu o viață plină de reușite. De-a lungul anilor, mi-am răspuns întotdeauna la această întrebare că, dacă ar fi să o iau de la capăt sau de oriunde de pe parcurs, nu aș schimba nimic. În ultimul an, însă, am o mică, foarte mică ezitare, când mă gândesc la decizia de a fi acceptat portofoliul educației.
Jupânu’
