„Am simţit că singura mea şansă de a scăpa de munca cîmpului era să învăţ”.
- s-a născut la Preuteşti, pe 19.09.1975;
- mama lucra la CAP;
- tata era gestionar la magazin;
- cînd era mic voia să devină aviator.
O.Ş.: Cum v-aţi descrie copilăria?
G.C.: Copilăria mea a fost legată de prieteni şi de vecini, fiind născut şi trăit în mediul rural, totul se învîrtea în jurul gospodăriei şi a locurilor de joacă, adică tăpşanul din sat, locul de fotbal şi în perioada de primăvară sau de toamnă toate dealurile înconjurătoare unde păşteam animale.
O.Ş.: Cu ce se ocupau părinţii dumneavoastră?
G.C.: Mama era membră de CAP, iar tata era gestionar la magazinul din satul Mănăstioara, un sat care la vremea respectivă nici nu mai figura pe hărţi din cauză că se considera că este doar un cătun al satului mare Preuteşti (…) Eu sînt cel mai mic din familie. Toţi ceilalţi fraţi sînt mai mari decît mine, este o diferinţă destul de consistentă între mine şi ei, de 18, 14, respectiv 10 ani. Fratele mai mare cu 10 ani practic m-a crescut. Eram foarte apropiat de sora mea, fiind fată vă închipuiţi că era foarte grijulie cu mine. Sora s-a căsătorit cînd aveam şase ani şi îmi amintesc că atunci cînd a venit acasă cu soţul pentru prima dată, după căsătorie, şi au rămas peste noapte am vrut să dorm cu dînsa, fugărindu-i soţul, pentru că nu se putea altfel.
O.Ş.: Voiaţi să vă mutaţi la oraş?
G.C.: Încă din gimnaziu, cînd eram în clasa a V-a sau a VI-a am făcut cunoştinţă cu munca cîmpului. Am simţit că nu îmi place, şi singura mea şansă de a scăpa de munca cîmpului era să învăţ. La vremea respectivă se spunea că dacă ai carte, ai parte. Dacă înveţi bine poţi să realizezi ceva mai mult. Mama fiind lucrătoare la CAP, vedeam ce înseamnă munca cîmpului. Am vrut să tind spre o altă evoluţie în viaţă decît cea din mediul rural.
O.Ş.: Ce voiaţi să vă faceţi atunci când eraţi mic?
G.C.: Voiam să mă fac aviator. Fiind copil, la vremea anilor ’80 începuseră zborurile săptămînale de pe Suceava şi se putea observa cum treceau avioanele şi îţi rămînea în mintea de copil faptul că ai vrea să zbori şi tu. Şi cum puteai realiza acest lucru decît fiind aviator.
O.Ş.: Ce reacţie aveau părinţii dumneavoastră cînd le spuneaţi că vreţi să vă faceţi aviator?
G.C.: Vă închipuiţi că nici nu mă băgau în seamă. Nu m-au luat niciodată în serios. Ceea ce luau în serios era dorinţa mea de a face ceva în viaţă şi bineînţeles că mă îndemnau să învăţ.
O.Ş.: Unde aţi făcut liceul?
G.C.: La Fălticeni, la actualul Colegiu Tehnic „Mihai Băcescu”, pe atunci era Grupul Şcolar de Industrie Uşoară nr.1 Fălticeni. Îmi plăcea şi istoria. Acolo am urmat profilul Mecanică. Nu eram foarte prieten cu geografia, eram mult mai prieten cu matematica şi cu fizica, însă la vremea respectivă, ca şi acum, la Suceava (Universitatea „Ştefan cel Mare” – n.a.) nu exista profil de Matematică-Fizică, dar exista profil de Istorie şi Geografie. Părinţii neputînd să mă susţine, tata devenise pensionar, mama nu beneficia de nici un fel de pensie, nu erau vremurile de acum, veniturile erau foarte mici în familie, şi ai mei mi-au spus poţi să încerci la facultate, te susţinem, dar mai departe de Suceava nu avem cum. Atunci m-am orientat către Istorie-Geografie.
O.Ş.: Cum aţi ajuns să lucraţi la Biblioteca Bucovinei „I.G Sbiera”?
G.C.: Imediat după terminarea facultăţii m-am gîndit să merg în învăţămînt şi am obţinut o catedră la Mălini. Destul de puţin am fost la Mălini, pentru că acea catedră fusese vacantată urmare a plecării unei profesoare. Numai că profesoara a decis să se întoarcă, iar eu, fiind noul venit, am rămas fără post. A trebuit să caut altă variantă. În felul acesta am ajuns la Bibliotecă. Ulterior, pentru că fusese această neconcordanţă între catedre vacantate care s-au ocupat de către titular, am obţinut catedră şi în învăţămînt. Am predat un an la „Nicu Gane” în Fălticeni şi al doilea an la „Samuil Isopescu” Suceava. Numai că am constatat că la Bibliotecă este o muncă plăcută şi am renunţat la învăţămînt. Am considerat că nu pot să fac două lucruri în acelaşi timp la fel de bine, şi de aceea mi-am axat toată atenţia pe ceea ce înseamnă munca în bibliotecă.
Oana ŞLEMCO
