„Heathcliff, it’s me, I’m Cathy, I’ve come home!” mi-a tot sunat în cap zilele acestea, poate și pentru că s-a lansat încă o ecranizare a tulburătorului roman al lui Emily Brontë, dar și pentru că, acum 48 de ani, Kate Bush lansa single-ul cu același nume, de pe albumul său de debut, ”The Kick Inside”.
Este bine de știut că piesa a fost scrisă integral de Kate Bush cînd aceasta avea doar 18 ani, în primăvara lui 1977. Inspirația a venit direct din romanul „Wuthering Heights”, publicat în 1847 de Emily Brontë. Bush a declarat că a scris piesa după ce a văzut o adaptare televizată a romanului, iar versurile sînt prezentate din perspectiva personajului Catherine Earnshaw, care apare ca o fantomă ce își bîntuie iubitul, pe Heathcliff.
Din punct de vedere muzical, piesa este considerată neobișnuită pentru pop-ul vremii. Are o structură complexă, influențe de art pop și baroque pop, și, bineînțeles, un stil vocal foarte diferit. Interpretarea lui Bush este una de-a dreptul teatrală, dramatică, pentru că artista a dorit să se identifice cu personajul din poveste, ceea ce era extrem de rar în muzica pop mainstream la acea vreme.
Piesa a fost înregistrată la AIR Studios din Londra și produsă de Andrew Powell (cunoscut și pentru colaborarea sa cu Alan Parsons). Kate Bush a contribuit și la partea instrumentală, cîntînd la pian.
Casa de discuri EMI nu a vrut inițial să lanseze „Wuthering Heights” ca prim single, preferînd ceva mai… „digerabil”. Totuși, Kate Bush a insistat, iar piesa a ajuns pe primul loc în UK Singles Chart și a rămas acolo timp de patru săptămîni. Prin acest succes, Kate Bush a devenit prima femeie din istoria muzicii care a ocupat prima poziție în topul britanic cu o piesă scrisă integral de ea însăși.
În esență, „Wuthering Heights” vorbește despre iubirea eternă și despre imposibilitatea de a uita. Este o meditație asupra dorului, asupra amintirii veșnice. Catherine nu cere doar să fie lăsată să intre într-o casă, ci într-un trecut, într-o viață care nu mai există.
Pînă la urmă, ne întoarcem la povestea romanului, așa cum e ea, nicidecum la ecranizarea denaturată care pare că atrage tot mai mult, în ciuda recenziilor proaste.
Eu, totuși, mă întorc la interpretarea iconică a lui Kate Bush și, uite așa, îmi revine și pofta de citit romanul. Sper că și vouă. (PHOTO CREDIT: Gered Mankowitz)
Alexandra Cuza
