Căutînd cu totul altceva pe Netflix, în urmă cu vreo două săptămîni, m-am pomenit cu ecranul trimițîndu-mi flash-uri prin care mi se recomanda filmul pe care-l vedeți în titlul de azi al rubricii, între ghilimele. În traducere ar fi ”Cea mai grozavă noapte din muzica pop”, sintagmă care te poate duce cu gîndul la numeroase evenimente din istoria genului, însă în momentul cînd trailer-ul ți-i arată pe Lionel Ritchie și Michael Jackson, totul se clarifică: e vorba de noaptea din 25 ianuarie 1985, în care cea mai mare ”armată” de enormi muzicieni americani, veniți la Los Angeles pentru Gala American Music Awards, s-au adunat fix la miezul nopții în studiourile unei case de discuri de acolo pentru a produce, punînd voce lîngă voce, celebra melodie ”We Are the World”, ce urma să fie scoasă pe un disc care, vîndut în semn de solidaritate cu populația înfometată din Etiopia, trebuia să salveze multe vieți prin banii pe care trebuia să-i producă. Piesa, considerată ca fiind una perfectă, a fost compusă de Lionel Richie și Michael Jackson, și finalizată chiar în acel studio, în noaptea de legendă. Au venit cu idei și unii dintre muzicieni, și în primul rînd dirijorul și aranjorul Quincy Jones, legendă respectată de toți cei de acolo. Cum, care erau ăia? Păi, compozitorii, apoi Bob Dylan, Harry Belafonte, Ray Charles, Tina Turner, Stevie Wonder, Bruce Springsteen, etc. și etc., în total vreo 60-70!
Trebuie neapărat să vedeți filmul, căci doar așa veți înțelege cît de mari sînt toți aceștia, cîtă dragoste și cît respect erau adunate acolo, cît de tandru îl ajută Wonder pe Dylan să ia notele cerute, cît de generos își asumă statutul de ”coriști” niște coloși ai pop-ului, cît înseamnă Quincy Jones pentru fiecare dintre ei. Căutați filmul. E realmente o bijuterie. (Foto: Netflix)