Înspăimîntătoarea invenție a (încă) liberului președinte al FIFA, elvețianul Giovanni Infantino, așa numitul Campionat Mondial al Cluburilor, pare o testare cu public a ceea ce va fi în 2026 Campionatul Mondial adevărat, adică cel la nivel de echipe naționale, al cărui loc de desfășurare este aproape identic cu cel al competiției cluburilor. În plus, este și o probă de rezistență fizică și psihică la care sînt supuși, nevinovați, unii dintre cei mai buni fotbaliști ai lumii, care în loc de binemeritata vacanță au parte de coșmarul fotbalului fie la peste 40 de grade Celsius, fie întrerupt de furtuni apocaliptice ori la diferențe de zeci de grade de la un meci la celălalt, în funcție de locul de pe continentul nord-american unde se joacă. În asemenea condiții, nu e de mirare că se produc surprize, unele chiar mari.
Dar de la ”surpriză” pînă la ceea ce s-a petrecut la meciul Manchester City – Al Hilal este o distanță galactică. Așadar, superartiștii de la City, în moț cu Halland, cel care va lua Gheata de Aur pentru cel mai cel dintre golgheterii lumii, dar și cu Pep Guardiola, antrenorul care va rămîne în istorie drept inventatorul ”tiki-taka” (adică mizeria de la Barcelona care a distrus, practic, fotbalul) au fost goniți acasă de niște arăboi. Dacă există, după dvs., rușine mai mare decît asta, vă rog să-mi spuneți. După mine, e supremă. Și, iertată fie-mi ura pe Barca lui Pep, pe deplin meritată.
