Joi, 8 mai, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava a revenit Nicu Alifantis. De această dată, cu Zan-ul magic. Într-o seară ploioasă și mult prea rece pentru luna mai, în bătrîna sală plutea, totuși, o stare de bine. Asta, datorită publicului – public care a crescut cu Alifantis, care știe versurile cuvînt cu cuvînt, dar le mai recită o dată, în gînd, de fiecare dată cu același nod în gît.
Concertul a fost deschis de grupul folk “Mănuși chirurgicale”, format din studenți ai Facultății de Medicină și Științe Biologice (FMSB) din cadrul Universității “Ștefan cel Mare”. Emoționați, dar sinceri, fără artificii, cu chitare acustice și voci curate, tinerii erau parcă desprinși din serile de cenaclu, din anii în care folkul era o formă de revoltă tandră și căutare de sine. A fost un început firesc pentru o seară care avea să meargă direct la suflet.
Cînd Alifantis a intrat pe scenă, însoțit de colegii din Zan, nu a fost o apariție spectaculoasă, ci una firească. Ca și cum ar fi intrat în casa noastră, nu pe o scenă. Nicu zîmbea blînd, cu acea modestie a unui om care nu trebuie să demonstreze nimic. Doar să cînte.
Piesele s-au scurs una după alta, fără grabă, cu firescul poveștilor care nu se spun, ci se trăiesc din nou și din nou…: „Emoție de toamnă”, „Neuitatele femei”, „Ce bine că ești”, ,,Ploaie în luna lui marte”, Piața Romană nr. 9”, ,,Rar” – au fost acolo, ca niște prieteni vechi care nu te-au uitat.
Zan-ul magic, format din Virgil Popescu – chitară bas, Sorin Voinea – clape, Răzvan Mirică – chitară și Relu Bițulescu – tobe, a fost impecabil, cum altfel?! Zan nu este un simplu grup de acompaniament, ci o extensie a sensibilității lui Nicu Alifantis. Sînt muzicieni cărora le datorăm atît de multe, dar nu ne dăm seama.
În public – oameni cu sufletul plin. Unii fredonau discret. Alții doar ascultau cu ochii închiși sau înlăcrimați. Nu a fost doar un concert aniversar. A fost o recunoaștere a unei iubiri care a crescut timp de 30 de ani între un artist și oamenii lui.
Și, da, Suceava a știut să asculte. Să tacă. Și să aplaude îndelung, fără sfîrșit, cînd a simțit că a fost martora unei seri de neuitat.
“30 de ani în aceeași componență, şapte albume, peste 100 de piese înregistrate, 400 de spectacole în 50 orașe, cinci turnee mari în țară și trei în străinătate. Acesta ar fi un scurt bilanț al trupei Zan”, pe care îl face chiar Nicu Alifantis.
Dacă i-ați pierdut la Suceava, atunci mai aveți timp să recuperați începînd din 23 mai și pînă pe 30 în orașe precum Iași, Botoșani, Piatra Neamț și Chișinău.
În seara de 8 mai, la Suceava nu a fost doar un concert. A fost o declarație de loialitate față de artă, față de poezie și față de oameni.
Vreau să cred c-am plecat de acolo mai blînzi, mai calzi, mai împăcați.
Mulțumesc, Alifantis & Zan! Eu mi-am primit cadoul cu o mare recunoștință.
Alexandra Cuza
