Ca mai mereu pe vremea asta, de vreo 35 de ani încoace, de cînd Crăciunul nu mai este o sărbătoare semiconspirativă, s-a dat liber și la cîntecele de profil, cele mai comune fiind clasicele noastre colinde, cunoscînd însă și ele destule prelucrări care pe unele dintre ele le fac de nerecunoscut.
Globalizarea nu a ocolit nici fenomenul muzical, mai toate posturile de radio apelînd în această perioadă la seturi de piese care prin reluare, re-reluare și răs-reluare au ajuns să ne deranjeze, iar pe unii (pe mine, adică!) să ne scoată de-a dreptul din minți (presupunînd că le mai avem în vremurile astea de alegeri re-repetate și ele!). În topul reluărilor fără număr se află de mulți ani Elvis Presley cu ”Blue Christmas”, ”White Christmas” și ”Silent Night”, cred că la egalitate cu Frank Sinatra (ați ghicit!, tot ”White Cristmas”, tot ”Silent Night”, iar pentru variație ”Let It Snow”). Totuși, nu-i cu supărare, pentru că sună toate splendid, și oricum nu te enervează, oricît le-ai asculta, cît reluarea pentru a 785-a oară la toate televiziunile a celor trei filme din seria ”Singur acasă”. Nu mă pot abține să nu semnalez lipsa din reclamele de sezon a domnului Hrușcă. Să se fi scumpit în așa hal biletele de avion pe ruta Montreal – București?
Pentru a vă ostoi durerea produsă de lipsa Lerului național, vă sugerez alte cîteva piese de sezon, începînd cu ”Colindele horror” ale dragei mele Ada Milea, apoi puteți apela la demenții de Goodies cu ”Father Christmas Do Not Touch!”, urmată de întregul album ”Christmas Time Again” al grupului Lynyrd Skynyrd, păstrînd pentru desert ”Run, Rudolph, Run”, în ambele variante colosale: a celui care a compus-o, Chuck Berry, și a lui Keith Richards, căruia îi urez un fierbinte ”Happy Birthday To You, Dear Keith”, de 18 decembrie, cînd împlinește 81 de ani.
Vă doresc și dvs. un an nou mai bun decît toți cei de pînă acum. (Foto: KUNC)
Doru Popovici
