În ultimele două săptămîni, am avut ocazia de a-i vedea în confruntări de importanță majoră pe unii din cei mai buni fotbaliști ai lumii la ora asta, toți deținători ai trofeelor majore din fotbal, atît cu echipele de club, cît și cu cele naționale, unii dintre ei fiind și laureați sau măcar foști candidați la trofeele individuale supreme. Hai să vedem ce au produs.
Încep cu cel pe care mai toată lumea de pe lume îl vede drept cel mai bun: Kilian M`Bappe`. Atît la Real, cît și la Naționala Franței, în meciurile ultime, a fost absolut inexistent: cu Atletico, în Champions` League n-a făcut nimic, iar cu Franța contra Croației a jucat penibil către jenant. Să se fi prostit total și dintr-o dată? Ba și definitiv? Nu cred. Cristiano Ronaldo, pe lîngă că are deja 40 de ani, mai are și o prelungire de contract la Al Nasr, de unde ideea că încă e în vînă. Așa și părea, pînă să-l văd cu naționala Portugaliei în Danemarca, săptămîna trecută. N-a nimerit niciodată poarta: nici cu capul, nici cu picioarele (a tras și cu stîngul!), ba a mai și stricat cîteva mingi pe care le-ar fi putut juca alții. Poate că în returul din Portugalia…
În Anglia, Liverpool mănîncă norii în campionat. A jucat însă și finala Cupei EFL contra lui Newcastle. Așteptam să-l văd pe Salah cîștigînd singur finala. În afară de o zbatere continuă și fără nici un efect, nu am văzut nimic la el. Iar Liverpool a pierdut lamentabil.
Și mai pot să vă înșir nume de mari fotbaliști care par complet dezafectați, măcar la cîte un meci din trei, ceea ce mă duce cu gîndul la ceea ce spunea Florentino Perez, anume că programul demențial conceput de UEFA, cu cîte peste 60 de meciuri pe an la echipele foarte bune, o să-i distrugă pe jucători. E clar că tocmai acum, cînd se intră în fazele superioare ale competițiilor naționale și internaționale, cei foarte buni sînt aproape terminați. Mă tem că nu e loc decît de mai rău!
