Numai cine nu a practicat un sport, nu contează care, în mod oficial, cu legitimație de sportiv, cu apartenență la vreun club, cu tricouri transpirate, cu dușul colectiv de după încheierea evenimentului, cu zeci, sute, mii de ore de antrenamente, nu poate înțelege cît de grea e clipa despărțirii, a retragerii din activitate. Sînt și situații în care nici nu apuci bine să dai cu nasul de competițiile adevărate, că te vezi nevoit să renunți. Dacă asta se întîmplă ca urmare a unei ambiții, a unui conflict, ajungi să fii urmărit toată viața de regrete și de întrebarea dacă ai făcut bine ce ai făcut (aici vorbesc chiar din experiența personală).
Revin la tema… pe care încă n-am abordat-o (!): săptămîna trecută, o anume doamnă Williams, aia mai în vîrstă din cele două minuni ale tenisului feminin, adică Venus, ajunsă la frumușica vîrstă de 44 de ani, ba și retrasă oarecum oficial de aproape de un an, și-a anunțat… reîntoarcerea pe teren! Evenimentul se va petrece la Indian Wells, considerat de lumea tenisului ca fiind ”cel de-al V-lea turneu de Grand Slam”, atît datorită participării, cît și a premiilor deosebit de consistente. Venus, oricît de bună ar fi fost cîndva, cu tot cu cele 10 titluri de Grand Slam cîștigate, e departe rău de Martina Navratilova, care a cîștigat 167 de turnee, iar la 50 de ani cîștiga și US Open la dublu! Venus, de ani buni nu mai știe ce-i aia un turneu cîștigat, iar la ultimele a fost gonită acasă din turul 1… așa cum sînt sigur că i se va întîmpla și la Indian Wells, anul acesta!
Cred că în sport, cel puțin la fel de important ca marea performanță este momentul plecării, care trebuie să fie plin de demnitate, nu să fii gonit ori luat la mișto din tribune. Iar pentru cine chiar nu se poate despărți, există competiții de veterani, de old boys/girls, unde, dacă poți, dacă te țin genunchii, n-ai decît să joci pînă la 214 ani!
