Domnul Gheorghe Becali și cea mai recentă achiziție a domniei sale pentru ocuparea postului de marionetă poreclită antrenor (pe bancă, înțeleg că trebuie neapărat să se afle un asemenea personaj, deținător de ”licență PRO” – băi, nu era mai simplu cu ”licență PRO TV”? – care să fie arătat lumii doar ca purtător de licență, fiindcă de antrenat antrenează un altul, favoritul patronului, care poa` să fie și analfabet) ne tot explică de pe cînd a apărut cipriotul în bătătură că ăsta chiar antrenează, face echipa, ba chiar și (hai, că asta-i prea de tot!) schimbările din timpul partidelor, numai că atunci cînd cipriotul e întrebat cu duhul blîndeții de ce l-a schimbat pe împiedicatul ăla cu neisprăvitul celălalt, nu știe să spună. Adesea, cînd e întrebat de randamentul unuia sau altuia, tot așa. Iar cînd i se adresează întrebarea-cheie: ”Cu cine veți juca pe postul ăla în etapa următoare”, i se usucă gîtul și tace adînc, maximum de informație în replică fiind ”Mai sînt două zile, încă se pot ivi alte opțiuni”. El, sărăcuțul, de un` să știe ce oi și de ce culori visează dl. Gheorghe Becali la numărătoarea care-i aduce somnul dătător de inspirație? Așa că bagă și el ce-i dictează ăsta care, culmea culmilor!, săptămîna trecută a avut o (nouă) revelație: anume că din toată șleahta, numai vreo trei sînt chiar fotbaliști, alți vreo doi cumva pe aproape, restul – golani, leșinați, împiedicați! În moț cu Popeștii ăia pe care prin primăvară parcă îi vindea numai cu sute de milioane și le pregătea clauze de vreun miliard! Dl. Becali nu are de ce să fie supărat, și nici pe cine, din moment ce tot domnia sa a dat o căruță de bani pe unu` Chichireș (chiar așa!), care după niște autogoluri și ceva pase decisive la adversar s-a dus la tratament, presupun că de reumatism. Păi după ce dai bani pe unu` care și cînd era bun era tot cel mai prost, de ce te-ai supăra?
