Clasamente, întrebări, mirări

Una din revistele de muzică pe care lumea încă le poate citi în format clasic, pe hîrtie adică, nu pe net, se numește ”Classic Rock” și este, zic eu, una din cele mai serioase publicații lunare de specialitate, ajunsă acum la numărul 334. Apare, însă, și în versiunea online, cu un conținut adesea diferit de cel pe hîrtie. Așa s-a întîmplat și luna aceasta, în care în online ne-a fost oferit clasamentul ”50 Greatest Rock Bands of All Time”, alcătuit pe baza voturilor unui număr de cîteva zeci de mii de cititori. Evident, subiectiv și discutabil, ca orice vot sentimental. În afară de asta, a încerca să faci ierarhii muzicale e absurd: fiecare grup sau interpret din cei mari are dreptul să se considere unic și incomparabil.

Am străbătut și eu revista și pot să vă spun că inclusiv pe podium e ceva bizar: dacă locul I, Led Zeppelin, e greu, chiar imposibil, de contestat, precum și locul II, Queen, nimic pe lume nu mă poate convinge că Rush de pe locul III e superior pe vreun plan locului IV, Pink Floyd, sau locului V, AC/DC. Cum tot bizară e plasarea The Beatles tocmai pe VI sau Rolling Stones pe VIII. Ca să nu mai spun că dacă e vorba de rock, e greu să-i considerăm pe The Beatles aparținînd genului. Lipsesc în schimb Emerson, Lake & Palmer, Jethro Tull, ELO!

Am rămas însă foarte bucuros să găsesc printre cele 50 de nume exact 18 pe care am avut norocul să le fi văzut live (am socotit aici și The Beatles, că i-am văzut pe Ringo și Paul, dar și Led Zeppelin, fiindcă i-am văzut pe Page & Plant), ceea ce îmi dă un procentaj de 36% din mărimile rock, iar asta înseamnă că am fost totuși un spectator performant!