Chivulete la ONU!

În sfîrșit, am înțeles, după mai bine de jumătate de secol de chin, timp în care mereu m-a frămîntat această chestiune, cu ce se îndeletnicește arbitrul român în timpul meciurilor la care eu, prostul pămîntului, îl suspectam că e prezent cu fluier cu tot pentru a arbitra meciul dintre cele două echipe aflate în același perimetru cu distinsul. Iar cînd în loc de arbitraj vedeam o trîntă penală, cel mai adesea fără pic de intenție de a o masca în vreun fel, eram tentat să dau vina pe toate alea: pe ploaie, pe soarele pieziș, pe migrenă, pe alinierea neprielnică a planetelor în galaxia asta prost făcută, pe orice, numai pe domnia sa nu. Păi cum să-l învinovățești de ceva pe însuși Cavalerul Dreptății, pe ăla mai orb chiar decît zeița aia a Justiției cu balanța într-o mînă și legată strîns la ochișorii ăia doi? N-aveam cum să zic că-i hoț, chiar și cînd tribunele (dovedite acum ca tîmpite!) o țineau langa cu versul ăla repetat la infinit: „Hooo-țiii, hoooo-țiii!”. Acum cîteva zile, cum ziceam, am înțeles ce face arbitrul român cît ăia joacă fotbal: stă geană (și timpan!) pe tribune. Ce mai, vigilența întruchipată, mai dihai ca Secu de pe vremuri! Și cum îi bunghește pe infractori, cum tușește-n fluier! Nu contează că niște sute de proști au dat bani pe bilete, că echipele au cheltuit zeci de mii de lei cu deplasarea, cu cazarea și mesele, cu organizarea partidei! El, Chivuletele, s-a prins că-i o chestie de xenofobie, de rasism, de mă-sa-n soartă ce-o mai fi, așa că e musai să oprească meciul! Cum adică? Uite-așa! De ce? Păi a auzit el cum urlau ăia niște xenofobeli d-alea rele, cum interzic UEFA, FIFA, UNESCO, UE (asta nu-i aia ce crezi tu, Chivuleteeeee!) și care or mai fi. De aia zic că virgulă Chivuletele ar trebui propus ca preș. la ONU, să pună ordine pe toată planeta. Nasol e doar că, așa săritor și inimos cum e, Chivuletele n-a aflat că nu există „minutul 23 și 6 secunde” (în care scrie el în Raportul oficial că a întrerupt meciul), și că ăla ar fi minutul 24! Dar asta se află la școală și din cărți, nu din privit și ascultat peste garduri.