Din cînd în cînd, din interiorul echipelor de rebutați naționali și continentali care alcătuiesc ceea ce, cu un umor absolut demențial, se numește ”Superliga”, ne vine cîte o știre despre cîte un împiedicat care, dacă e adus de peste mări și țări (de fapt, și mai ales, doar de peste țări), ni se spune că ”a trecut pe la…”, iar în spațiul gol puteți trece dvs. oricare echipă din cele mari și foarte mari de pe lume. Ca alternativă în formulare se mai întîlnește și ”a crescut la juniorii…”, ați ghicit!, și aici puteți alege numele echipei, dar aveți grijă să nu fie din eșalonul inferior, precum Fiorentina, Werder, Bilbao ori West Ham! Invers, lucrurile sînt și mai date naibii: fundașul ăla pe care-l vezi de la prima atingere a mingii că e rudimentar, iar dacă e mijlocaș sau atacant e clar că e năuc, fără pic de orientare sau imaginație, afli într-o bună zi că e în atenția vreunei Barcelone sau a lui Liverpool, care-l urmăresc, trimit scouteri să-l vadă, apoi iar îl urmăresc, iar trimit scouteri și… Pe la o bucată, îl găsim (dacă e chiar vreo valoare, în termenii Superligii, desigur) prin Serie B în Italia ori chiar în prima ligă… maghiară sau turcească! După puțină vreme, cîte vreo altă panaramă din Superligă îl dezgroapă și anunță că îl repatriază pe Cutare, cu care atacă direct titlul sau măcar podiumul. Dintre cei care de ani buni se află în faza de ”născut talent” aș aminti un Florin Tănase, pe care îl tot căutau ba Inter, ba PSG… de-a ajuns doi ani la două echipe de arăboi, iar dintre cei de import vă rog nu-l uitați pe Ongenda , ”crescut la PSG”, pînă să ajungă să rateze tot ce se poate la Botoșani! Vă mai dau un nume: Louis Munteanu. Pregătiți-vă să aflați ce sume colosale pun la bătaie mărimile Europei, pînă să-l vedem pe la Genclerbirligi. Că pîn` acu` nu-mi amintesc să fi lăsat vreo urmă în vreun singur meci, chiar dacă e golgheter printre împiedicați!
