Pelerinaj la prînz, demență pe înnoptate!
Blues 14 înseamnă că vorbim despre ediția a XIV-a a Festivalului de Blues care include, pe lîngă concertele de pe scenă, și un pelerinaj la mormîntul lui Fane, unde ne-am adunat duminică dimineață o mînă de prieteni, alături de Laura Adumitroaie, iubita și soția lui Fane. Obișnuita cîntare i-a adus acolo pe Hanno și pe Vali, care au înnobilat momentul cu cîteva piese clasice. Știm precis că și Fane a cîntat cu ei, de fapt cu noi toți, că doar nu ne-am dus ca să tăcem! Seara avea să ne aducă o veritabilă bombă, în final, însă pînă atunci aveam să ne bucurăm de deschiderea oferită de grupul Wanted, al cărui vocalist, sucevean, a arătat că blues-ul nu-i este deloc străin. A venit apoi Axis, un trio româno-sîrbesc, ai cărui membri chiar vorbeau limbi diferite. Muzical, zic, și nu intru în detalii. Sigur e că s-ar dori un fel de Grand Funk Railroad, fără să le iasă. Rareș Totu`s Midnight Sun n-au reușit să o aducă și pe Aminda, starea ei de sănătate nepermițîndu-i să participe la concertul prevăzut ca unul de despărțire a ei de formula aceasta. Rareș a fost ca întotdeauna impecabil, festivalul datorîndu-i eterne mulțumiri și pentru sunetul impecabil pe care îl asigură de fiecare dată. … Și vine bomba! Chiar dacă Bobby Stroe ne prevenise, chiar dacă vreo cîțiva îl știau (desigur, Sorin Dorneanu!), totuși ceea ce ne-a fost dat să vedem și să ascultăm a întrecut orice închipuire. Să ne înțelegem: tot aici i-am văzut și auzit pe Josh Smith și Eric Gales în anii trecuți. Unii l-am văzut și pe Lance Lopez, alt fenomen, la… Fălticeni, în 2010, dar ceea ce a adus galezul (devenit cîndva canadian, dar locuind acum în SUA) Philip Sayce pe 9 iulie la Suceava este dincolo de ce știam că se poate în muzică. Cuvintele nu-și au rostul: Sayce trebuie pur și simplu ascultat, privit… și iubit, că după ce îl vezi, rămîi atașat de el pe veci.
Să-ți dea Domnul sănătate, Bobby, și tot atîta inspirație și noroc în a ne aduce mereu cîte ceva extraordinar, ca acum. Mulțumim.
