Am mai cîștigat un pariu!

Nu mai știu de cîte ori am scris, aici sau în „Monitorul”, despre problema introducerii sistemului VAR în țara numită România, ajunsă și ea, conform calendarului, în Mileniul III, dar rămasă, după apucături, undeva la limita dintre sclavagismul întîrziat și feudalismul timpuriu. Continuăm să ne comportăm ca în vremuri fanariote, cînd legea o făcea fiecare la el acasă, după propriile norme și repere, izolarea dusă pînă la sălbăticie făcîndu-ne tare mîndri în sinea noastră că sîntem altfel decît ceilalți. Problema e mult mai complexă, cu trimiteri la educație în general, la spațiul cultural, la lectură, la îmbrăcăminte, la exprimare. Inadaptabilitatea eternă a fotbalistului român exact din asta provine: din izolarea în sălbăticie și din pseudoeducația care îl instigă aproape exclusiv la ură. Am văzut niște scene de coșmar la un meci de juniori acum vreo săptămînă. Era, desigur, un Steaua – Dinamo, la finalul căruia cretinii ăia mici s-au pus pe un război în toată regula, cum auziseră ei de la cretinii mai mari că se cuvine făcut, ca să arăți că ești devotat (în felul ăla perfect cretin) fie panaramei de club din Ghencea, fie <cîinilor> din Ștefan cel Mare. Dar aveam treabă cu VAR-ul, parcă. Deci: acum vreun an, cînd constataserăm că și în Kîrgîstan, și-n Singapore, și-n Albania există VAR, numai la poporul român, mîndru că e român, nu, mai marii FRF ne-au liniștit, anunțînd că gata!, din play-off -ul următor, vom avea și noi. Să-mi dați și mie un telefon cînd vedeți VAR-ul în acțiune, să mă uit și eu și să pun o lumînare. La FRF e treabă multă: vin alegerile, și cum dracu’ să mai ai timp și de VAR, cînd Burleanu are de primit un nou mandat, în care să ne mai asigure vreo 3-4 necalificări!? Iar la LPF… Apropo: mai există? Mai are șef? Iorgulescu mai trăiește? Dacă da, e liber? Dacă e liber, l-a mai auzit cineva, cîndva, mugind ceva? Am spus acum un an că pariez oricît că se va termina și campionatul ăsta și tot nu vom pupa VAR. Iar am cîștigat!