Sorin Onișor, vrăjitorul imaginii: ”Rădăcini. Maicile neamului nostru”

Fotograful Sorin Onișor a publicat în 2021, în parteneriat cu Asociația UN CONCEPT LUNA și Rotary Club Suceava Cetate,  un album de o frumusețe aparte, cu o dimensiune narativă clară. Străbătînd cu aparatul de fotografiat toate zonele locuite de români a realizat un portret colectiv al „maicilor neamului nostru”,  într-o poveste vizuală ce trece prin anotimpuri și prin etapele vieții, cu focalizare pe vîrsta a treia. Femei cu chipul brăzdat de riduri, cu mîinile deformate de muncă, cu degete noduroase, cu părul ieșind în dezordine de sub basma sînt surprinse în diverse momente din activitatea diurnă, în imagini de o frumusețe copleșitoare, unele color, altele în alb/negru. Pentru publicul occidental – și nu numai ! – dimensiunea documentară este evidentă, fiecare imagine are o scenografie proprie: mediul de viață al femeilor românce de vîrsta a treia sau a patra, interioare cum nu vor mai fi probabil în următoarele decenii, peisaje de o frumusețe tulburătoare.

Doctorand al Universității de Vest din Timișoara după masteratul „Romanitatea orientală”, autorul a avut numeroase expoziții personale în țară, a participat la expoziții colective, fiind membru fondator și vicepreședinte al Grupului fotografic F 5,6 din Timișoara și colaborator al Televiziunii Naționale în cadrul Proiectului „Oamenii Deltei”, în 2008 și 2009. A fost distins cu diverse premii, dintre care amintesc doar cîteva: Marele Premiu în cadrul Salonului Național de Fotografie Turistică, București, octombrie 2006 ; Premiul I la Salonul de fotografie etnografică, Cluj, octombrie 2006; Premiul special „Victor Iliu”, Salonul de fotografie, Buzău, octombrie 2006; Premiul I, secțiunea fotoreportaj, la concursul de fotografie din cadrul festivalului IRAF, Timișoara, septembrie 2007; Marele Premiu și Premiul Juriului, în cadrul Salonului Național de Fotografie Turistică, București, martie 2008; Premiul I la Salonul de fotografie etnografică, Cluj, noiembrie 2008; Premiile I și II în cadrul Salonului Național de Fotografie Turistică, București, martie 2009.

Simbolistica imaginilor este primul argument al excelenței acestui album. Corpul femeii atins de vîrstă, de vicisitudinile existenței și de intemperii apare ca un copac împovărat de ani, dar nu învins. Fotografii perfect cadrate – cu un echilibru constant al culorilor și perspectivei – invită la o incursiune în mediul rural, acolo unde ne sînt ”rădăcinile”, unde „maicile neamului nostru” și-au dus și își duc traiul, într-o dispoziție cronologică. Primăvara e timpul reînnoirii, al semănatului, al postului Paștelui, al înfrumusețării casei și acareturilor. În Delta Dunării sau în Maramureș, femeile fac aceleași activități.  Zâmbetul – uneori resemnat, alteori optimist, șugubăț de pe chipurile ridate ca un pergament – e copleșitor de sincer.

Vara, Sorin Oprișor captează puritatea și firescul muncii la cîmp de la care femeile, chiar la vîrsta senectuții, nu se dau în lături: fie că vin de la cîmp ducînd de dîrlogi calul înhămat la căruța încărcată cu fîn, fie că stau rezemate în coada sapei, într-un moment de ”respiro” în fața fotografului, fie că vopsesc în culori stridente gardul gospodăriei, fie că întorc fînul cu furca sau pregătesc mămăliga într-un ceaun pus pe foc în mijlocul curții, femeile sînt un model de dîrzenie și reziliență.

Zilele călduțe de toamnă sînt petrecute uneori în ceardac, cu andrelele și ghemul de lînă,  alteori în curte la desfăcatul mormanului de știuleți aurii sau hrănind animalele, pregătind proviziile pentru iarnă, cum face bunica aplecată peste gogoșarii puși la copt. Sînt și momente de destindere, pe banca de la poartă, cînd prietenele de-o viață, bine îmbrobodite, bucuroase că se întîlnesc, stau la taclale ca străbunicele lor. Singura diferență față de secolul anterior este ”Smartphone”-ul performant pe care își arată pozele copiilor și nepoților, probabil plecați în străinătate… Toamna aduce și postul Crăciunului, alte tradiții surprinse de Sorin Onișor în interiorul casei, în bucătărie. Adică în regatul femeii. Un interior organizat cu grijă, acoperit cu scoarțe de lînă țesute în lungile nopți de iarnă; pereții,  văruiți în albastru, au icoane, ștergare, vase de ceramică, dar și nelipsitul set de oale și ustensile peste care bătrîna regină a locului domnește de o viață. Aici, în bucătărie, se adună femeile iarna, cînd nu le lipsește un păhăruț care să le dea puteri fie la măturat zăpada din curte, fie la cărat apa de la izvor, fie la tors, împletit șosete de lînă, țesut. Cu tulpanul gros pe cap și gura acoperită de unul din colțuri, bătrîna pare să înfrunte ceea ce i-a mai rămas din existență cu resemnare, dar și optimism, asemenea predecesoarelor ei.

Singurul chip de mamă româncă tînără din album este cel de pe ultima pagină cu o semnificație specială: pregătită de plecare în mașină, cu pruncul mic în brațe, își ia rămas bun de la bunica de la țară prin geamul deschis. Dincolo de geam rămîne o bătrînă cu basmaua plină de zăpadă, cu chipul fericit. E o transmitere  a fluidului vital între generații, chiar dacă – e clar – codurile vestimentare feminine s-au schimbat radical. Dispare un mod de viață ancestral, apare unul nou, mai puțin idilic, mai puțin naiv, dar ghidat de aceleași valori.

Gabriela Doboș remarcă pertinent „coerența și constanța” discursului fotografic al lui Sorin Onișor. Într-adevăr, albumul pe a cărui copertă apare, încadrată în negru, imaginea unei țărănci înconjurate de covoare multicolore țesute în lungile nopți de iarnă este o cronică vizuală a unui ”modus vivendi” irepetabil. Conceput grafic de talentata Luana Popa, acest parcurs în universul „rădăcinilor” noastre, în toată splendoarea lui fauvistă, va fi un ”remember” pentru generațiile viitoare. Vrăjind, parcă, toate culorile și imaginile într-un spectacol original, extrăgînd din real seva ascunsă, Sorin Onișor creează o metaforă vizuală plină de semnificații.

Elena-Brândușa Steiciuc