Războiul Rece a avut adesea efecte nebănuite. A influențat decisiv viețile a milioane de oameni, e vorba despre generații întregi. Uneori aceste efecte au trecut neobservate, ori considerate nesemnificative. Le găsim răscolind biografii, documente de arhivă, unde sunt menționate, uneori doar în note de subsol.
Un asemenea efect nescontat este și acela că Ernest Hemingway părăsește Havana. Trăia aici de 20 de ani. Este un adio împotriva voinței lui. S-a întâmplat la presiunea ambasadorului american la Havana, care i-a pus în vedere să aleagă: ori Cuba, ori SUA. Războiul Rece polariza încă o dată lumea. Fidel Castro se declarase adversar al SUA, aliat al URSS. Hemingway – involuntar – juca un rol important în conflict. În Havana circulă și azi legenda că scriitorul a fost un susținător al celor câteva sute de barbudos conduși de Castro. Subiectul de fapt era revoluția, dar simpatia lui Hemingway este o ficțiune a propagandei. Este o susținere problematică.
Hemingway era interesat în acel an 1960 să frecventeze barurile favorite din Havana, să se întâlnească cu prietenii – care puteau fi bețivi, pescari, diplomați, prostituat… Poate ca era mânat și de un presentiment, ultimele zile la Havana. Părea un final de epocă și ceasul începuse să ticăie… Preluarea puterii de acei barbudos nu avea să rămână fără efect pentru el. Așa că prefera să se îmbete bând daiquiri sau Bloody Mary cu prieteni de cursă lungă sau întâmplători. Asta când nu ieșea în larg la pescuit cu vasul Pilar sau nu rămânea la ferma să scrie – mereu în compania măcar a uneia din zecile de pisici din casă. Nu se simțea legat de Castro și oamenii lui. S-au întâlnit o singură dată la 15 mai, la un concurs de pescuit la Havana organizat în cinstea lui Hemingway. Bineînțeles, Castro a câștigat și a fost premiat de Hemingway. Prilej pentru armata de fotografi care îl însoțea mereu pe Castro să ofere dovezi despre prietenia celor doi. Era o ambuscadă, un prilej pentru Castro de a-și face propagandă.
Pe Hemingway nu îl interesa vorbăria marxistă despre revoluție. Îl lăsa mai curând indiferent. Experiența din războiul civil spaniol îl vindecase de multe iluzii. Știa prea bine ca așa-zisele revoluții nu duc la eliberarea omului, ci schimbau o dictatură cu alta. Totuși, Hemingway rămânea un antifascist, om de stânga, empatic cu cei defavorizați. Dar comunist nu a fost. L-a citit bine pe Castro ca viitor dictator al Cubei. A spus o dată că „era mai rău decât Batista”, cel alungat în ianuarie 1960. Hemingway rămâne pînă azi unul dintre cele mai populare personaje în Cuba. Mitul persistă.
Hemingway a participat la Primul Război Mondial, a trăit apoi la Paris, cu aşa numita ”generaţie pierdută”. A fost pasionat de femei, vânătoare, coridă, box. A fost un jurnalist dedicat. A fost prezent în Spania în timpul războiului civil, apoi în al Doilea Război Mondial – tot ca jurnalist. Martha Gellhorn l-a însoţit în perioada lui de maximă creativitate şi glorie – anii `30-`40. S-au întâlnit în Spania. Când războiul civil spaniol se încheie – februarie 1939 – Hemingway se retrage în Cuba. Martha Gellhorn îl convinge să se instaleze într-o fermă lângă Havana, refuzând să locuiască într-o camera de hotel, cum intenționa Hemingway, care începuse să scrie „ Pentru cine bat clopotele”. Îl termina un an jumătate mai tîrziu, in iulie 1940. Romanul apare peste șase luni, cu un enorm succes. S-a vândut într-un an în peste un milion de exemplare. Reeditează succesul cu romanul „Bătrânul și marea”, apărut în 1951, care îl readuce în atenția cititorilor și pentru care primește premiul Pulitzer, și, în 1954, Premiul Nobel pentru literatură.
Era foarte legat de Cuba, îl țineau legat multe amintiri… Cum s-a întâmplat totuși că în 1960 a părăsit Havana pentru a nu se mai întoarce? Hemingway este o victimă colaterala a Războiului Rece, a unui anume episod al lui care îl privea. Situația este răsturnată de evenimentele din toamna-iarna 1959-1960. O guerilla preia puterea la Havana. Deocamdată nu se declara comunistă. Castro încă vorbește despre democrație. Ce să vrea o revoluție dacă nu libertate? Dar lucrurile se schimbă cu repeziciune. Regimul se radicalizează. Până în ziua când Castro se declară comunist și marxist mai trec doar câteva săptămâni. Treptat, discursul antiimperialist si antiamerican se îngroașă. La fel și atacurile la adresa administrației Eisenhower. Che Guevara conduce un tribunal revoluționar care ordonă execuții. Castro trece la naționalizarea și confiscarea întreprinderilor și bunurilor americane. Washingtonul trece la represalii, taie programele de ajutor economic și suspendă importul de zahăr, principala resursă a Insulei. În plus avertizează cetățenii americani de pe teritoriul Cubei că nu mai sunt în siguranță și ar fi mai bine să se întoarcă acasă. Invitația îl privește și pe Ernest Hemingway – cel mai cunoscut rezident american în Cuba -, deși se credea ferit de orice consecințe. S-a dovedit repede că nu era. Nu înțelegea ce se întâmplă, ce mize erau realmente puse în joc. Phillip W. Bondsal, ambasadorul SUA, îl vizitează la Finca pentru a-i comunica personal mesajul fără echivoc al Washingtonului. Hemingway trebuie să aleagă urgent între țara căreia îi aparținea și reședința sa. Nu exista altă ieșire. (Nicolas Reynolds, „Scriitor, marinar, soldat, spion. Aventurile secrete ale lui Ernest Hemingway, 1935-1961”, Ed. Humanitas 2021, pp 284-287) . Hemingway se conformează și la 25 iulie părăsește Cuba cu un feribot, îndreptându-se spre Florida. Credea că se va întoarce. Dovada: și-a lăsat manuscrisele, cărțile, lucrurile în dezordine. Bagajele erau departe de a fi făcute. Urma să revină să își continue viața în draga lui Havana. Nu a fost să fie. A fost fericit acasă, în patrie? Mai curând nu. A apărut pe acest fond de deprimare și deteriorarea gravă a sănătății lui. La 2 iulie 1961 se sinucide cu arma de vânătoare. A fost un bătrân curajos. Ce rost mai avea să prelungească o existenţă când nu îi mai oferea nimic din ce iubise în viață: scris, femei, vânătoare…
P.S. Ţinea în casă peste 40 de pisici. Mă întreb cui le-a lăsat, ştiind că era foarte ataşat de ele. Nu scria niciodată fără să aibă măcar una prin preajmă.
Stelian Tănase
Fragment din volumul ”O lume nebună de legat” – în pregătire.
