Aflat la graniţa dintre documentar şi film de ficţiune, Nomadland, regizat de Chloe Zhao, se bazează pe cartea omonima a Jessicăi Bruder, care are şi un subtitlu la fel de sugestiv – Surviving America in the Twenty-First century – ceea e implică apriori o zbatere, o luptă de a face faţă secolului 21 care a fost de la început plin de provocări.
Dramatic şi sentimental, crud şi înţelept, filmul spune o poveste particulară îmbrăcată în hainele general valabilităţii. Unde mai pui că, în afară de Frances MacDormand şi David Strathairn, celelalte sînt persoane reale, nu personaje, aşa că, jucîndu-şi propriul rol, nu au nevoie de naturaleţe trucată.
Filmul dinamitează visul american şi are pe lîngă profunzimea istoriilor triste adevărate şi o privire meditativă asupra dramei unor oameni nevoiţi să-şi părăsească casele, oraşele şi stilul de viaţă atunci cînd criza economică i-a lăsat fără tot ce aveau. Viaţa într-o maşină şi exploatarea tuturor posibilităţilor de a supravieţui îi aduce pe nomazi mai aproape de natură şi de adevărurile fundamentale ale vieţii, îi adună într-o comunitate eterogenă în care fiecare îşi procesează pierderile şi problemele căutînd să rezoneze cu ceilalţi. Este o celebrare a binelui pe care îl înveţi atunci cînd viaţa te loveşte, tenta poematică împrumutînd cîte ceva din genul western într-un road movie care nu are nevoie de multe cuvinte, Căci, dincolo de dialog, ceea ce îi face pe nomazi să comunice, este modul în care toţi şi-au împachetat viaţa într-o maşină şi încearcă să supravieţuiască în ciuda oricăror greutăţi.
Călătoria îi aduce lui Fern – excepţional interpretată de Frances MacDormand – comunitatea, dar şi comuniunea şi o învaţă să preţuiască simplitatea, bucurîndu-se de micile lucruri frumoase care nu o lasă să capoteze. Prietenia capătă alte dimensiuni, se măsoară după alte criterii, nomazii fiind paradoxal şi retractili, şi sensibili, dar şi dornici de apropiere.
Scenariul scris de Chloe Zhao are simplitatea absolută a vieţii celor care împreună sînt trăitorii din Nomadland, iar alegerea de a pune laolaltă doi actori cu adevăraţii nomazi s-a dovedit biletul cîştigător al atîtor premii importante: Leul de Aur, Golden Globes, BAFTA, Oscar.
Aproape miraculos, felul în care filmul prinde viaţa unor marginali ai societăţii este plin de empatie, alegerea lui Frances MacDormand pentru rolul lui Fern fiind una de o intuiţie excepţională.
Cu o forţă indescriptibilă de a exprima dincolo de cuvinte, Frances livrează un rol stelar – cel mai bun din cariera ei ce a strîns patru Oscaruri, trei BAFTA și un Golden Globe, dacă este să le menţionăm pe cele mai rîvnite.
Simplu, răvăşitor şi adevărat, cu o poveste empatică şi balansată, Nomadland este deja în cinematografe şi vă invită la o reflexie asupra vieţii.
Michaela Platon,
Jurnalist de film
