Fata lui Hitler și moștenirea britanicilor

Știm de la George Bernard Shaw că „democrația este un mecanism care garantează că nu vom fi guvernați mai bine decît merităm”. Mi-a revenit în minte acest citat după lecturarea unei cărți lansată în vara acestui an. O carte captivantă care prezintă pentru prima dată o istorie alternativă a Marii Britanii pentru perioada anilor 1930.

 

Fata lui Hitler: Aristocrația britanică și al treilea Reich în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial” prezintă o istorie revoluționară care dezvăluie cum, în anii 1930, autoritarismul aproape că a înlocuit democrația în Marea Britanie, așa cum a făcut-o în Italia și Germania acelei epoci.

Bazîndu-se pe dosare de informații recent desecretizate, Lauren Young detaliază caracterul omniprezent al simpatiilor naziste în rîndul aristocrației britanice. Ea dezvăluie cum acești aristocrați au format un fel de coloană a cincea pentru Germania nazistă, care depindea și de complezența și complicitatea englezilor pentru a-și răsturna tradiția democratică.

În timp ce subliniază paralelele cu timpul nostru la fel de perfid, autoarea, fost profesor al London School of Economics și fost consilier politic în multe forumuri internaționale (inclusiv ONU), dezvăluie implicarea unor organizații secrete precum „Right Club”, care l-a numărat pe Ducele de Wellington printre membrii săi influenți, „Cliveden Set”, care ar fi condus o politică externă în umbră în sprijinul lui Hitler, cît și povestea erotic-șocantă de patru ani dintre socialista Unity Mitford și Adolf Hitler.

Dezvăluind complicitatea aristocraților englezi cu Germania lui Hitler și posibila amenințare la adresa democrației britanice din acea vreme, Young își propune să evidențieze modul în care democrațiile liberale occidentale se confruntă și astăzi cu aceleași provocări ca în anii 1930.

Cartea stabilește fundalul istoric ilustrat prin cronicizarea modului în care înfrîngerea zdrobitoare a Germaniei din Primul Război Mondial și condițiile severe ale Tratatului de la Versailles au dus la crize financiare și sociale în țară, pregătind scena pentru ascensiunea lui Hitler.

Young examinează, de asemenea, apariția Uniunii Britanice a Fasciștilor, condusă de Oswald Mosley, și pune sub lupa analizei istorice diverși membri ai aristocrației, inclusiv familia lui Unity Mitford, care au fost conectați cu gruparea pro-nazistă.

Autoarea menționează că simpatii pro-naziste au existat și în rîndul familiei regale. Ea menționează o filmare din 1933 a regretatei Regine Elisabeta a II-a (care avea șapte ani la acea vreme) salutînd nazist împreună cu mama ei și sora ei mai mică, Margaret, conform instrucțiunilor unchiului lor, viitorul rege Edward al VIII-lea. Publicarea imaginii în anul 2015 de tabloidul „The Sun” a provocat furori și un răspuns disprețuitor din partea familiei regale. De asemenea, se discută despre modul în care piatra de temelie a politicii externe a lui Neville Chamberlain a fost evitarea războiului cu orice preț, aceasta incluzînd o regulă nerostită oficial de a refuza intrarea refugiaților evrei germani și austrieci în ceea ce era atunci Palestina mandatată de britanici.

Titlul cărții, „Fata lui Hitler”, a fost inspirat de un titlu din presa britanică a anilor 1930 în care se scria despre Unity Mitford. Mitford este o figură centrală în carte, ea născîndu-se într-o familie aristocratică cu șapte copii și fiind botezată Unity Valkyrie. De-a lungul anilor, împreună cu și surorile ei, Nancy și Diana, aveau să devină „Bright Young Things”, poreclă dată de presa tabloidă pentru a-i descrie pe tinerii aristocrați socialiști din Londra anilor 1920 care cochetau cu extrema dreaptă din Marea Britanie. De altfel, sora ei Diana s-a căsătorit cu liderul „Uniunii Britanice a Fasciștilor”, Oswald Mosley.

Fata lui Hitler” nu este o încercare de a găsi dovezi pentru ceea ce ar fi putut fi, ci o reflecție asupra complezenței și lipsei protestelor publice pe teme importante din epocă. În perioada descrisă în carte, politica de acalmie a lui Chamberlain a fost benefică în multe privințe sprijinului indirect pentru Hitler în rîndul claselor conducătoare britanice, precum și renașterii mișcărilor de dreapta.

După cum este prezentată, socialista britanică Unity Valkyrie Mitford a avut un singur țel în viață: să-l cunoască pe Adolf Hitler.

În 1934, debutanta delincventă de 19 ani a plecat la München. Ea a învățat germana și mergea în fiecare zi la restaurantul preferat al führerului, așteptîndu-l ore și ore.

În cele din urmă l-a întîlnit. În ziua în care a invitat-o să stea la masa lui (9 februarie 1935) ar fi putut muri de fericire, recunoștea ea. „Cînd cineva stă lîngă el, este ca și cum ar sta lîngă soare”, i-a scris Unity tatălui ei, onorabilul Lord Redesdale.

Dar Unity nu a fost singura britanică de clasă aristocrată sedusă de Hitler, potrivit noii cărți a lui Lauren Young. Ea dezvăluie o întreagă rețea de elite care au împins metodic o agendă pro-Germană și pro-fascistă în Anglia. Ea evidențiază și că simpatiile naziste ale Regelui Edward și iubitei sale Wallis Simpson au fost motivele care l-au forțat să abdice. și nu statutul ei de femeie divorțată.

Unity este un alt caz. „Frumusețea nordică” s-a împrietenit cu Hitler, iar în cinci ani ei s-au întîlnit de160 de ori. Au călătorit împreună, i-a prezentat majoritatea familiei ei și a vorbit la mitingurile lui. Presa britanică a numit-o „fata lui Hitler”, iar societatea londoneză a bîrfit că cei doi se vor căsători. Apoi, în septembrie 1939, Anglia a declarat război Germaniei.

La început, Unity și-a convins părinții să o trimită în Germania pentru a termina școala. Oricum, era mult mai ieftin decît în Franța, așa că nu au trebuit să se gîndească prea mult. Astfel, în 1934, ea și-a împachetat cămașa neagră și s-a îndreptat spre München. Totuși, nu a petrecut mult timp la cursurile școlii de bune maniere a doamnei La Roche. Ea s-a dedicat învățării culturii germane și lui Hitler, urmărindu-i activitățile în ziare, discutînd cu portarii din clădirea lui și luînd prînzul (aproape în fiecare zi) la Osteria Bavaria, locul lui preferat din oraș.

Se așeza astfel încît el să treacă în mod invariabil pe lîngă ea. Atrăgea atenția asupra ei, vorbea mai tare sau scăpa vreo carte. Și a dat roade metoda”, după cum își amintește unul dintre prietenii ei care o însoțea la aceste supravegheri.

Unity s-a infiltrat rapid în cercul său de prieteni, spre furia înaltului comandament nazist, căruia nu-i convenea ca această tînără britanică să fie prezentă la discuțiile politice. Ea îl dezmierda „unchiul lup”, iar el o alinta „micul meu soare”. Apoi l-a prezentat întregii familii, cu excepția surorilor ei Nancy și Jessica (care a fugit cu nepotul lui Winston Churchill pentru a lupta cu fasciștii din Spania). „British Broadsheets” a difuzat povești senzaționale despre ea, cu titluri precum „She Loves Hitler” sau „Peer’s Daughter as Jewish Hater”.

Hitler și-a răsplătit devotamentul ajutînd-o să găsească un apartament rechiziționat de la un tînăr evreu. Pe 3 septembrie 1939, ziua în care Anglia a declarat război Germaniei, Unity făcea o plimbare prin Englischer Garten din München. Apoi a scos un pistol și s-a împușcat în cap. Hitler i-a plătit facturile medicale și a scăpat și dintr-o tentativă de asasinat, părăsind frontul polonez pentru a fi alături de ea.

A fost profund zguduit de modificarea fizică înfricoșătoare a fetei frumoase și pline de viață”, nota unul dintre medicii care au îngrijit-o. Unity zăcea complet apatică în pat și nu a băgat în seamă nici vizitatorii pe care abia i-a recunoscut, nici florile pe care aceștia le aduseseră. Ea nu a vorbit cu personalul spitalului, ci doar cu Hitler cînd a fost în vizită, spunînd că vrea să se întoarcă în Anglia. Părinții ei nici nu au aflat că a fost în spital decît după două luni.

În cele din urmă, Hitler a aranjat ca Unity să fie trimisă la un spital din Elveția, de unde mama ei și sora ei cea mai mică, Deborah, aveau să o aducă înapoi în Anglia. Cînd au ajuns în portul Folkestone, pe Canalul Mînecii, Lordul Redesdale o aștepta cu o ambulanță. Serviciile secrete britanice doreau să o interogheze și să o supună la un examen medical, dar guvernul a intervenit spunînd că ea și membrii familiei trebuiau tratați ca niște pasageri obișnuiți.

După ce a revenit în Marea Britanie au apărut zvonuri despre ce s-a întîmplat cu ea în Germania. Unii reporteri au spus că membrii Partidului Nazist (îngrijorați de apropierea ei de Hitler) ar fi împușcat-o. Alții au speculat că era însărcinată și că era copilul lui Hitler. Cei mai mulți și-au exprimat indignarea că guvernul nu a interogat-o niciodată.

Misterul cel mare este modul în care această tînără fermecătoare, strălucitoare, amuzantă, a fost atît de absorbită de cultul nazist, amețită de vitriol antisemit, încît a putut să facă cele mai nebunești observații despre cît de „dulci” erau Hitler și Goebbels (șeful propagandist).

În cele din urmă, Unity s-a mutat în Scoția, trăind în mare parte autoizolată pînă la moartea ei, în 1948. Cauza decesului a fost meningita cauzată de glonțul existent încă în creier. Avea 33 de ani.

La momentul morții ei avea pe noptieră o fotografie semnată de Hitler care îi scrisese o dedicație: „Ești frumoasă. Tu ești totul pentru mine. Inima mea îți va aparține mereu”. (Foto: Hitler și Unity)

Geo Alupoae, critic de teatru