E jale, e prăpăd: masacrarea limbii române a depășit de multă vreme granițele trasate de reporterii agramați din mai toate televiziunile ”de știri”, campania electorală recent încheiată (aia cu 11 candidați, că poate în asta cu numai doi se diminuează proporțional și cantitatea de nenorociri deversate pe gură de cei implicați) marcînd și ”exportul” pînă peste Ocean al atrocităților de limbă. Dovada oarecum vie este domnul ex-candidat cu nume parcă tras la sorți din căciulă, alcătuit din biletele cu nume puse acolo de vreun bețiv, poate de vreun concetățean de-al candidatului (din Roman!, dacă nu vă era clar…): John-Ion Banu-Muscel! Ei bine, în confruntarea cea mai animată, romanoidul / romaneanul / romașcanul (încă nu m-a lămurit nimeni de ce această ultimă formă ar fi cea corectă!) a zis exact ceea ce nu m-a mirat cîtuși de puțin: ”E o întrebare pentru MINE ÎNSUȘI”!!! Dacă așteptați ca și EU ÎNSUȘI să comentez calamitatea, vă dezamăgesc: n-am ce comenta, ci doar să mă întreb de unde… beep!… beep!… a mai izvorît și ăsta!?
Vineri, 2 mai, la ora 10.48, desigur la RTV, tragedia în sine, soldată cu o victimă, e transformată de reporteriță într-o comedie gramaticală: ”… pe Bogdan ÎL AȘTEPTA acasă O SOȚIE și UN COPIL de 2 ani”! Cu certitudine, pe reporterița în cauză N-O AȘTEPTA CĂRȚILE DE GRAMATICĂ absolut niciodată. Ori poate că ELE O AȘTEPTA, dar ea… Batman!, Batman!
Sîmbătă, 3 mai, în transmisia derby-ului clujean CFR – Universitatea, pe la o bucată, domnul comentator ne informează că ”am intrat în AL DOUĂSPREZECELEA MINUT de prelungiri”. Mie, vă jur, mi s-a întipărit pe cortex o zicere de-ale lui Nea Nicu, din 1981, cînd la București a avut loc numita ”Universiadă”, la deschidere dl. Ceaușescu spunînd nemuritoarele cuvinte: ”Declar deschise Jocurili Mondiale Universitare de vară, ediția A UNSPREZECELEA”!!! Vedeți vreo deosebire la ”acordul în gen, număr și caz” între analfabetul Ceașcă, ediția 1981, și hiperalfabetizatul comentator Digi, ediția 2025?
